Voi spuneţi aerului să-ngheţe
Şi ca prin farmec de decembre,
El nu mai face feţe-feţe,
Ci e pe geam ca flori de umbre!
Voi tăceți noaptea cu petarde,
Iar întunericul îl lăsaţi afară,
Cu o draperie care arde
De dor de a se întinde-n seară.
Voi râdeţi ca şi cer senin
Limpezi de-a mea înţelepciune
Şi vă miraţi că ce minune,
E vârsta de aur a boului divin.
Voi aşteptaţi să vin din nou
Cu sacul roşu şi cadou,
Iar ca-n reclame pregătiţi
Laptele cald şi biscuiţi!
Dar eu călătoresc flirtând cu viaţa,
Renasc în suflete speranţa,
Ştiu ce vă trebuie, să ştiţi,
Chiar de n-ajung, să nu vă risipiţi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu