luni, decembrie 29, 2014

Moş Crăciun la fereastra celor mici

Voi spuneţi aerului să-ngheţe
Şi ca prin farmec de decembre,
El nu mai face feţe-feţe,
Ci e pe geam ca flori de umbre!

Voi tăceți noaptea cu petarde,
Iar întunericul îl lăsaţi afară,
Cu o draperie care arde
De dor de a se întinde-n seară.

Voi râdeţi  ca şi cer senin
Limpezi de-a mea înţelepciune
Şi vă miraţi că ce minune,
E vârsta de aur a boului divin.

Voi aşteptaţi să vin din nou
Cu sacul roşu şi cadou,
Iar ca-n reclame pregătiţi
Laptele cald şi biscuiţi!

Dar eu călătoresc flirtând cu viaţa,
Renasc în suflete speranţa,
Ştiu ce vă trebuie, să ştiţi,
Chiar de n-ajung, să nu vă risipiţi!



Niciun comentariu:

Zi de poezie cu miros de zaibăr copt

Dimineața era caldă ca cearceaful pe care dormisem. Nici un fior, nici măcar în frunze, nicio șoaptă divină de vânt nu mișca vreun fir de i...