miercuri, iunie 23, 2010

Sucul Rasului


















Hai să râdem fără motiv, să râdem grena,
Să ni se strepezească dinţii de sucul râsului,
Că ni se zbat buzele şi genunchii atâta,
Încât şi ochii cu ale lor endocrine ale plânsului
Glande se vor închega în izvoare de soare,
Gingiile proliferării cuvintelor să zidească concepte,
Ridichiile nărilor să fornăie frunzărind o mare,
Iar libelulele migratoare- pleoape să taie linii drepte
Pe lacurile precedate de vârstnice riduri
Aiurind râsul cu ugere din piatră de ziduri;
Hai să râdem aşa şi aşa
Din lichidul cefalo-cumva,
Să ne umplem de glorie cinul,
Ca ulceaua umplută cu vinul,
Ca păduchii din blana de urs,
Că nimic nu ne e de ajuns.

Hai să râdem abil, diplomatic, mustăcind a venin,
Să ne repetăm că ne este bine şi astăzi şi mâine,
Esteţi ai trăirii până în detaliu senin
Când pleoapele ne cad în whisky şi-n vin.
Lipsită e de sens bucata cea de pâine,
Când plânge truditorul ce-are nevoie de mâine!

4 comentarii:

Úrsula Avner spunea...

Hi, beautiful blog ! Thank you so much to you visit in my poetry blog and to follow it. Come back soon. A big hug,

Úrsula Avner

* sorry my poor english... rs rs

baiatul de la oi spunea...

Obrigado!
Vom rade - plange...

Simina spunea...

sucul rasului tau strabate spatiul si imi patrunde vesel in pavilioane de urechi...

Sictireli spunea...

Ce sa spun. O poezie de tot rasul.

Spre marele Nord. Întâlnirea cu Moş Crăciun în alt anotimp.

         - Pe marele vultur care a pârjolit pădurea, vuind cuvintele în gura vajnicului Väinämöinen, faurul veşnic, ce povesteşte des...