Sucul Rasului

Hai să râdem fără motiv, să râdem grena,

Să ni se strepezească dinţii de sucul râsului,

Că ni se zbat buzele şi genunchii atâta,

Încât şi ochii cu ale lor endocrine ale plânsului

Glande se vor închega în izvoare de soare,

Gingiile proliferării cuvintelor să zidească concepte,

Ridichiile nărilor să fornăie frunzărind o mare,

Iar libelulele migratoare- pleoape să taie linii drepte

Pe lacurile precedate de vârstnice riduri

Aiurind râsul cu ugere din piatră de ziduri;

Hai să râdem aşa şi aşa

Din lichidul cefalo-cumva,

Să ne umplem de glorie cinul,

Ca ulceaua umplută cu vinul,

Ca păduchii din blana de urs,

Că nimic nu ne e de ajuns.

Hai să râdem abil, diplomatic, mustăcind a venin,

Să ne repetăm că ne este bine şi astăzi şi mâine,

Esteţi ai trăirii până în detaliu senin

Când pleoapele ne cad în whisky şi-n vin.

Lipsită e de sens bucata cea de pâine,

Când plânge truditorul ce-are nevoie de mâine!