vineri, iunie 18, 2010

PESIMISM



Ea îmi dă totul, eu îi fur iubirea!

Câte cocoare-şi rup aripa

În astă noapte de blestem!

Rămâne-n urmă numai clipa

Acelei vreri pe care-o chem.


Mănâncă din adâncuri carnea

Plăpândă ca un fruct cu viermi,

Să moară mărul de-mpreună

Cu gura pe care n-o cerni.


Iar dintr-o pană de cocor pogorâtă

Peste pământ dintr-o lulea

Se cerne puful de cenuşă

Mereu clipind peste o stea



Ce nu adulmecă nici clipa, nici altceva

Nici altceva!!!

7 comentarii:

[ cennet ] spunea...

güzel resim

Flávia Diniz. spunea...

Obrigada pela visita!

Beijoos

Jani spunea...

Nicely done!Welcome the my sites comments=)Happy weekend!

Jani

someone... spunea...

Mă bucur că în aceste vremuri tulburi ne înseninaţi zilele cu poeziile dumneavoastră. Vă admir pentru munca depusă şi vă doresc mult succes şi multe roade în lupta politică pe care o duceţi. Avem nevoie de mulţi oameni ca dvs... Va salut! Restauratoarea :)

Erys spunea...

Am petrecut aici la tine cateva minute foarte placute...Lectura poeziilor m-a incantat...Felicitari!

Maria Antoanela spunea...

Felicitari!! Chiar mi-a placut. De mult nu am mai citit astfel de poezii.

ionelmuscalu spunea...

cennet, cok tesekur!
flavia diniz, obrigada pela visita!
jani, thank you and happy day to you!
multumesc, someoane!e nevoie de restauratorii valorilor ...inclusiv morale.
erys si mie imi place blogul tau.multumesc pentru felicitari!
maria antonela, ai timp berechet sa mai gasesti astfel de poezii,prin blogosfera, multumesc sincer pentru felicitari.

Seară de vară

Patru păsări de aur în colțuri, Coperți de saftian, Cartea tulburătoare a însuflețirii, Nimic mai mult, nimic mai puți...