PE BUZA UNEI PAGINI

Eu nu umblu prin lume ca lumea,

Eu nu mă sting dedulcit la senin,

Eu nu m-adaug numericelor forme,

Si nu încerc măcar să mă înclin.

Eu nu împletesc zăpezi cu săruturi,

Eu nu beau miros de seri care vin,

Eu nu trec umilinţele în dreptu-mi,

Nu-s vânzător de busuioc ori de pelin.

Eu nu ascult tunetul decat cu pieptul,

Eu nu cobor azurul din argint,

Nu mă hrănesc din colinde de clopot,

Nici nu mă trag din fiinţe ce mint.

Cu halci de dragoni solzoşi şi de aur,

Cu umbre de mere grijite şi dulci,

Duc fără prihană viaţa-mi de faur

Al zilelor mele frumoase şi lungi.

Cu frângeri de zodii la mijloc de soartă,

Cu sunet de cârciumi topind voluptos,

Aprind în exotica-mi dragoste plaiuri

De iasmii, petunii şi trandafiri roz.

Văzându-mi de treabă, abraş ca pământul,

Tăcut, noroios şi crăpat respirând,

Mă cheamă zăpezile-iele-n avântul

Nevoii de fluvii. Pieziş mă frământ.

În duminici de câmp şi în lacrimi debile,

Cu zbor adunat într-un singur pumnal,

Eu, fiu de ţăran, dansez printre zambile,

Iscând desfrunziri într-un an germinal.

P.S.: Ei stiu asta!