Mărul lui Andrei

Bucata aceea de măr ar fi adormit trei Albite,
Ar fi lăsat  zece Scufiţe fără suflări,
Ar fi trimis în vise cinsprezece Adormite,
Doar pe tine, copile, te trimitea la întrebări.

De unde vine şi unde se varsă Styxul?
Cine a sculptat cu cap de om Sfinxul?
De ce Semiramida şi-a făcut grădini?
De ce se suspendă între epoci lumini?

De ce s-a stins în mare al Alexandriei far?
De ce rănit de vultur e Prometeu plenar?
De ce urcă titanic un bolovan Sisif?
De ce Atlas nu are paltonul coroziv?

De ce Hercule moare de dorul de nevastă?
De ce are Pericle în statuie o cască?
De ce Socrate bea cucuta cam spre seară?
De ce Aristotel a cam fugit din ţară?

De ce să te cunoşti pe tine mai întâi?
De ce Pandora avea speranţa într-un cui?
De ce au căzut îngeri din cerurile înalte?
De ce îmi prinzi mirarea în pagină de carte?

Aşa că, scump copil, 'nainte de culcare,
Primeşti doar un sărut, fără vreun măr, mic-mare,
Răspunsuri multe da-vom noi doi o viaţă întreagă
Şi mult vom discuta despre fiinţa dragă.