marți, mai 10, 2011

Săptămâna Pătimirilor lui Boc, cel cu fulgerele oarbe şi deturnarea de programe ale avioanelor. Acest text a apărut în Jurnalul giurgiuvean la rubrica Uimiri provinciale. Pentru cititorii de pe hârtie din Giurgiu, săptămânal, sâmbăta scriu această rubrică.

Boc nu este bun de prim-ministru. Boc nu este bun de preşedinte de partid. Boc nu este bun de comunicator. Vorbeşte repede. Dacă stai în faţa sticlei televizorului, te fereşti să nu te scuipe. Boc nu este genial. Boc nu este sclipitor. Boc nu este Băsescu. Boc este Emil Boc, nu Emil Constantinescu.
 Nu mă uimeşte că eu am avut ocazia să fiu primul care a sesizat public în România că Boc cheltuieşte bani publici să-şi facă propria campanie în PDL, iar presa giurgiuveană a fost prima din ţară care a relatat şi a disecat această problemă.  Boc a început campania internă din PDL la Ateneul din Giurgiu. Emil Boc face poc în vreme de criză cu benzina şi aSPPectul fizic plătit de noi pentru limuzina guvernamentală care îl cară şi pentru dispozitivul care face poc la propriu, izbindu-se între ei, prin întreaga ţară, în campania electorală PDL. Nu am uimiri nici referitor la întrebarea mea legată de unde încep şi unde se termină calităţile de prim-ministru ale lui Boc? Nu aşteptam răspuns de la nimeni, era retorică!Aşa că nu mă miră absolut deloc de ce îl huiduie, îl înjură, îi arată obrazul oamenii din România, celui care se recomandă Emil Boc-premier şi profesor în Drept Constituţional, adică politician şi om de dreptu  .  E normal! Se plimbă prin România, e tratat ca în România. Uneori nici nu este băgat în seamă. Dacă eram în Grecia, ţara demosului şi a democraţiei, era zburat demult. Dacă eram în Franţa, ţara revoluţionarilor şi a drepturilor aproape socialiste, cum îi place să repete tonomat, Boc nu ajungea profesor universitar  şi nu avea dreptul să măcăne în public în faţa Sindicatelor, de orice orientare ar fi fost ele.  Dar se plimbă prin această Românie de tip nou, construită după model ceauşist cu omul de tip nou, aşa că totul este posibil. România a revenit, graţie acestei clase conducătoare, ţara în care nu mai contează dacă eşti tâmpit, troglodit, gherţoi, incompetent, lipsit de profesionalism şi minimă decenţă. Important este să ai carnet de PDL, UNPR, UDMR şi al celor din arcul guvernamental şi să cotizezi de Crăciun, de Pşti şi de Ziua Copilului la pungile cu daruri pentru poporul hămesit şi la ghidoanele ce trebuie să vină via China. Nu contează dacă vinzi viitorul copiilor, adolescenţilor, tinerilor! Nu contează dacă otrăveşti prezentul adulţilor, mamelor, bătrânilor din România, banii pentru campanie să iasă şi... ciocul mic!
Astfel, în ţara aceasta a fi prost e lucru mare, iar a nu citi este o chestiune de snobism! A fi şef peste proşti e lucru de laudă, iar  peste deştepţi e o ditamai mândria, fiindcă a fi şef e cel mai  şmecher lucru! Cu cât sunt mai deştepţi, cu atât mai bine!  Fiindcă cei mai de sus oameni ai statului se laudă câtă cerneală au băut la şcoală, cât au chiulit, ce note proaste au avut, cum s-au jurat să se răzbune şi ce bine o duc acum, când nu sunt obligaţi să citească nimic, decât, uneori notele serviciilor... Uite ce proşti au fost şi ce miniştri au ajuns! Şi nu le arde obrazul de ruşine şi nu le pasă, fiindcă încă mai cred că voturile se umflă.
Snobismul ignoranţei coborâte din Mercedes sau BMW  în direct la televiziunile de rating, practica vulgarităţii au devenit o pricipală virtute a oamenilor ajunşi din România. Puţini rezistă să nu se lase prinşi în mrejele grobianismului, neamprostismului atât de benefic sub guvernarea Boc. Nu îi iau în nici un caz apărarea lui Emil Boc. Cei care l-au huiduit, fluierat sau i-au arătat obrazul lui Boc, au ieşit dintr-o bibliotecă înmiit mai des decât a ieşit preşedintele Republicii din Golden Blitzuri. Ei s-au întâlnit conjunctural cu cel mai bun primar al Clujului, ajuns măscăriciul Zeusului.  Zeus care şi-a dat binecuvântarea de a-l nominaliza pe Boc la funcţia de deţinător de fulgere oarbe cu un şut în  dinţii adversarilor interni, care muşcă şi se laudă că vor merge la câştig.
 Fiindcă Boc nu este bun de prim-ministru. Boc nu este bun de preşedinte de partid. Boc nu este bun de comunicator. Vorbeşte repede. Iar dacă nu te fereşti din faţa ecranului, simţi că te scuipă.

Ionel Muscalu

2 comentarii:

Karla spunea...

Exista cateva fraze in textul acesta care sunt memorabile...

"Dacă stai în faţa sticlei televizorului, te fereşti să nu te scuipe."

"în ţara aceasta a fi prost e lucru mare"

"România (...) ţara în care nu mai contează dacă eşti tâmpit, troglodit, gherţoi, incompetent..."

Felicitari!

ionelmuscalu spunea...

@ Karla: Multumesc!

Spre marele Nord. Întâlnirea cu Moş Crăciun în alt anotimp.

         - Pe marele vultur care a pârjolit pădurea, vuind cuvintele în gura vajnicului Väinämöinen, faurul veşnic, ce povesteşte des...