Norocul naufragiatului este dat de mesajele din sticlă

Naufragiat pe-o insulă pustie
În mijlocul acestei omeniri,
Mi-aduc odgoane, sunete de glie
Din paseri şi făpturi ce te tot miri.

Mă concentrez pe frumuseţea mării
De oameni, ba de verde, ba de azur,
Cu gustul absolut al  gândurilor sării,
Razante argumente pentru distinse guri.

Şi pipăi vântul cu lungi pleoape,
Cu degetele oarbe de aşteptări,
E atâta frumuseţe între ape,
'S atâtea nevăzuturi între mări!

O stea înceată cauzează crete,
În ipostaza pescăruş dibaci,
De prin mocirle eu culeg egrete
Şi înfiez miros de  cozonaci.

Cu strâmbe mâini frământ aluat din sticlă,
Găsită la un ţărm către apus,
Sunt mii de vise aruncate-n pripă,
La care nici cocorii n-au răspuns.

Mesaje edulcorate de insula pustie,
Transmit ca din  Murano fierbinţile  dorinţi,
Stau între atâţia oameni în vasta mea câmpie,
Lăsând să toace-n  berze cântece pentru prinţi.