DANSATOAREA DIN BURIC



Femeia şi-a devalorizat trupul,
Pierzându-se-n languroase tandreţuri celeste.
Epopee frecventă în domeniul casnic şi timpuriu
A concentrat consistenţa ei într-o conjugalitate tăcută.
E timpul alb al vizitei năpastei
Spre care se deplasează cu trădarea în vine…
Se însufleţeşte conflictul dintre carne şi spirit,
Se discută intens între sânge şi mediu,
Se minte moralizator, cu mediocritate,
Apoi ea moare, notându-şi stările de spirit.
Acum mai dă pe ea doar o formă de lut!

Comentarii

INCERTITUDINI a spus…
Trist..
un poem al florii răului!

Postări populare de pe acest blog

Poezia ca spectacol, Prefaţa la Poeme din luna îngerului risipitor de Alex. Ştefănescu

Afară

Omul cu ochii mari și inima rotundă (Un fel de prefață care pictează zâmbetul pe față)