Post card


Şi atât aş vrea în nopţile perene,
Să-ţi simt crescând nebunele dorinţi,
Să mă cuprindă febra ta din perne,
Să-ţi văd iubind ochii tăi cuminţi.

Şi atât aş vrea să zac pe pat la tine,
Pân' se vor bate teii ceia iar,
Ca să mă amăgeşti cum ştii mai bine,
Că luna mai nu este-n calendar.

Şi atât aş vrea să ştii şi tu de mine,
Că nu e vis în aer predispus,
Acea leoaică peste tot se ţine
De faţa mea, care nu-i e de ajuns.

Comentarii

Loredana a spus…
Superba poezia!
kid4ever a spus…
frumoase versuri (^_^)
INCERTITUDINI a spus…
Abia zărisem dimineața prin perdele, voiam să ascult muzica frunzelor rămase printre vise.
Am citit un poem de gânduri risipite ademenitor în năvod de peștișori-dorință!
Mulțumesc pentru clipa de Frumos!
ionelmuscalu a spus…
@Loredana: Multumesc!
ionelmuscalu a spus…
@kid4ever: Multumesc!
ionelmuscalu a spus…
@Incertitudini: Revenirea dumneavoastra aici este pentru mine o bucurie. Asa ca va multumesc frumos eu pentru clipa de lumina cu nemiluita scursa prin fruzaritul paginilor de carte!
Tic ! Tac ! a spus…
Cat de romantic!
elaonel a spus…
superbe versuri am descoperit aici!
Crista a spus…
Lindo como só tu sabes escrever!
MiiutaChan a spus…
Minunată poezie. Păstrezi acea liniaritate a rimei şi a ideilor şi asta face ca mesajul poeziei s fie şi mai profund. Foarte frumoasă, felicitări.
ionelmuscalu a spus…
Multumesc frumos! Ma voi stradui in continuare.
Liuba a spus…
Frumoase versuri!!! Felicitari!

Postări populare de pe acest blog

Poezia ca spectacol, Prefaţa la Poeme din luna îngerului risipitor de Alex. Ştefănescu

Afară

Omul cu ochii mari și inima rotundă (Un fel de prefață care pictează zâmbetul pe față)