joi, noiembrie 17, 2011

Post card


Şi atât aş vrea în nopţile perene,
Să-ţi simt crescând nebunele dorinţi,
Să mă cuprindă febra ta din perne,
Să-ţi văd iubind ochii tăi cuminţi.

Şi atât aş vrea să zac pe pat la tine,
Pân' se vor bate teii ceia iar,
Ca să mă amăgeşti cum ştii mai bine,
Că luna mai nu este-n calendar.

Şi atât aş vrea să ştii şi tu de mine,
Că nu e vis în aer predispus,
Acea leoaică peste tot se ţine
De faţa mea, care nu-i e de ajuns.

12 comentarii:

Loredana spunea...

Superba poezia!

kid4ever spunea...

frumoase versuri (^_^)

INCERTITUDINI spunea...

Abia zărisem dimineața prin perdele, voiam să ascult muzica frunzelor rămase printre vise.
Am citit un poem de gânduri risipite ademenitor în năvod de peștișori-dorință!
Mulțumesc pentru clipa de Frumos!

ionelmuscalu spunea...

@Loredana: Multumesc!

ionelmuscalu spunea...

@kid4ever: Multumesc!

ionelmuscalu spunea...

@Incertitudini: Revenirea dumneavoastra aici este pentru mine o bucurie. Asa ca va multumesc frumos eu pentru clipa de lumina cu nemiluita scursa prin fruzaritul paginilor de carte!

Tic ! Tac ! spunea...

Cat de romantic!

elaonel spunea...

superbe versuri am descoperit aici!

Crista spunea...

Lindo como só tu sabes escrever!

MiiutaChan spunea...

Minunată poezie. Păstrezi acea liniaritate a rimei şi a ideilor şi asta face ca mesajul poeziei s fie şi mai profund. Foarte frumoasă, felicitări.

ionelmuscalu spunea...

Multumesc frumos! Ma voi stradui in continuare.

Liuba spunea...

Frumoase versuri!!! Felicitari!

Zi de poezie cu miros de zaibăr copt

Dimineața era caldă ca cearceaful pe care dormisem. Nici un fior, nici măcar în frunze, nicio șoaptă divină de vânt nu mișca vreun fir de i...