luni, noiembrie 07, 2011

Rugă

Doamne, Tu mi-ai dat rădăcini pe terase,
Mi-ai găsit un rost în lăturişul sufletului meu,
M-ai umplut de evlavie  şi de sfinte lacrimi,
Mi-ai întins un deget în Canaanul răbdării,
Mi-ai adus neînsetarea şi liniştea trupului.
Doamne, Tu m-ai scos din lupta cu mine însămi,
Mi-ai lăsat sete de viaţă să-mi covârşesc emoţiile,
Doamne mi-ai deschis ochii să văd splendorile lumii,
Pe lângă care treceam orb ca o cârtiţă,
Mi-ai limpezit pietrele de apa verde,
Ca să pot trece printre râuri de lavă şi sânge,
Doamne, m-ai scos din Egipt de atâtea ori
Şi mi-ai arătat tot ce are lumea mai bun,
Dar, Doamne, mi-ai dat efemeritatea macului,
Zborul libelulei şi stilul covârşit de dor al privighetorii,
Ca să nu uit că într-o zi îmi voi scălda  fericirea
În mare mila Ta!
Aşa că, Doamne, Te rog încă ceva,
Lasă-mi clipele frumoase în loc
Până când cerurile vor lua foc!
Ca să-mi văd lumina ochilor mei,
Înveselind lumea cu cântecul ei.

4 comentarii:

Wind spunea...

Doamne, cata frumusete si sensibilitate...

'...Doamne, Te rog încă ceva,
Lasă-mi clipele frumoase în loc
Până când cerurile vor lua foc!..'

Exceptional!

Sa aveti o zi buna!

Tic ! Tac ! spunea...

Postarea asta este geniala.
Fiecare cuvant transmite toleranta si sensibilitate!

Liuba spunea...

Doamne ce tare imi place, intra direct in inima si suflet fara efort.
Sa mai publicati pe teme sentimentale - le ador!

Flori spunea...

Si...multumescu-Ti Doamne !

Spre marele Nord. Întâlnirea cu Moş Crăciun în alt anotimp.

         - Pe marele vultur care a pârjolit pădurea, vuind cuvintele în gura vajnicului Väinämöinen, faurul veşnic, ce povesteşte des...