MOARTE PERSONALA


Provincia te soarbe cu setea ei mahmură,
Zi după zi în clisa pierdutelor secunde
Şi atunci când timpul urlă şi n-ai unde te ascunde,
Fiara sângerosă te pradă şi te fură.


Ca oul de lăcustă erupi într-o câmpie,
Ca oul de lăcustă politicos răneşti
Statuia unui câmp şi flacăra zglobie
A omului vândut pe trebi negustoreşti.


Înveșmântată în alge ce au putrezit alaltăieri,
Provincia se agaţă de oameni ca un clei
Şi în genunchi te pune cu un ban în buzunare,
Iar verdele imund se scurge în ochii tăi.

Republică a spaimei, cu praf plin de dileme,
A trece sau a merge întru rutina grea,
O clipă de încordare, un an pentru blesteme
Pe scara stereotipă a lui a exista.


Poem cu compromisuri, te junghie reumatismul
In talpa împlântată în foamea ta de carne
Şi de îţi cere capul sau oase vrea să-ţi farme,
Provincia sleită îţi vinde fatalismul.

Comentarii

MiiutaChan a spus…
Plină de subânţelesuri această poezie, totuşi marchează prin profunzime şi intensitate. Comparaţiile damnează sensul abstract al cuvintelor. Foarte frumos, felicitări!
Danyela a spus…
Imi plac comparatiile alea.Felicitari!

Postări populare de pe acest blog

Poezia ca spectacol, Prefaţa la Poeme din luna îngerului risipitor de Alex. Ştefănescu

Afară

Omul cu ochii mari și inima rotundă (Un fel de prefață care pictează zâmbetul pe față)