joi, noiembrie 03, 2011

MOARTE PERSONALA


Provincia te soarbe cu setea ei mahmură,
Zi după zi în clisa pierdutelor secunde
Şi atunci când timpul urlă şi n-ai unde te ascunde,
Fiara sângerosă te pradă şi te fură.


Ca oul de lăcustă erupi într-o câmpie,
Ca oul de lăcustă politicos răneşti
Statuia unui câmp şi flacăra zglobie
A omului vândut pe trebi negustoreşti.


Înveșmântată în alge ce au putrezit alaltăieri,
Provincia se agaţă de oameni ca un clei
Şi în genunchi te pune cu un ban în buzunare,
Iar verdele imund se scurge în ochii tăi.

Republică a spaimei, cu praf plin de dileme,
A trece sau a merge întru rutina grea,
O clipă de încordare, un an pentru blesteme
Pe scara stereotipă a lui a exista.


Poem cu compromisuri, te junghie reumatismul
In talpa împlântată în foamea ta de carne
Şi de îţi cere capul sau oase vrea să-ţi farme,
Provincia sleită îţi vinde fatalismul.

2 comentarii:

MiiutaChan spunea...

Plină de subânţelesuri această poezie, totuşi marchează prin profunzime şi intensitate. Comparaţiile damnează sensul abstract al cuvintelor. Foarte frumos, felicitări!

Danyela spunea...

Imi plac comparatiile alea.Felicitari!