Tăcerea mea rotundă şi păgână,
Cu gândul meu desprins dintr-o aripă
De înger respirat în fiecare clipă.
Nu m-am gândit atunci cum se refuză
Prea delicata şi iubita muză,
De pasul tău strălucitor în soare,
Văzut de generaţii cu tremurândă ardoare.
Nu m-am gândit atunci la izbutire,
Deşi trompeţii fluturau stindardul,
Mă risipeam prin geruri de-nflorire,
În timp ce tu te năluceai cu altul.
Cu ochelarii mei supraelastici
Rupeam din rugi prea pătimaşe mure,
Ca mirosind a viaţă şi a pădure,
Să cresc în vers mustangii cei sălbatici.
Şi-n gând cu pasul tău exantematic,
Cu aripa rotundă şi calină,
Îmi desfrunzeai speranţele fanatic
Cu muze-n trap pe-a lumii rădăcină.
2 comentarii:
Multumesc mult pentru poeme!
Vin cu mare placere aici!
Salutari !
E eu emocionada aqui, sem palavras pra comentar tanta sublimidade...
A mim só cabe aplaudir, e aplaudo de alma e coração!!!
Poeta, que tudo de bom lhe seja!
Carinhos...
Beijos de Luz e Paz
Trimiteți un comentariu