luni, decembrie 05, 2011

Izbutita rătăcire...

Nu m-am gândit atunci cum se-mpreună,
Tăcerea mea rotundă şi păgână,
Cu gândul meu desprins dintr-o aripă
De înger respirat în fiecare clipă.



Nu m-am gândit atunci cum se refuză
Prea delicata şi iubita muză,
De pasul tău strălucitor în soare,
Văzut de generaţii cu tremurândă ardoare.

Nu m-am gândit atunci la izbutire,
Deşi trompeţii fluturau stindardul,
Mă risipeam prin geruri de-nflorire,
În timp ce tu te năluceai cu altul.

Cu ochelarii mei supraelastici
Rupeam din rugi prea pătimaşe mure,
Ca mirosind a viaţă şi a pădure,
Să cresc în vers mustangii cei sălbatici.

Şi-n gând cu pasul tău exantematic,
Cu aripa rotundă şi calină,
Îmi desfrunzeai speranţele fanatic
Cu muze-n trap pe-a lumii rădăcină.

2 comentarii:

Wind spunea...

Multumesc mult pentru poeme!
Vin cu mare placere aici!
Salutari !

Flor da Vida spunea...

E eu emocionada aqui, sem palavras pra comentar tanta sublimidade...
A mim só cabe aplaudir, e aplaudo de alma e coração!!!

Poeta, que tudo de bom lhe seja!

Carinhos...
Beijos de Luz e Paz

De ai putea

Să ții cu tine sufletul aproape, Să-l bucuri cu pădure și cu ape, Cu flori să îl dezmierzi în orice vis Și-n inimă să-ți faci un paradis....