Izbutita rătăcire...

Nu m-am gândit atunci cum se-mpreună,
Tăcerea mea rotundă şi păgână,
Cu gândul meu desprins dintr-o aripă
De înger respirat în fiecare clipă.



Nu m-am gândit atunci cum se refuză
Prea delicata şi iubita muză,
De pasul tău strălucitor în soare,
Văzut de generaţii cu tremurândă ardoare.

Nu m-am gândit atunci la izbutire,
Deşi trompeţii fluturau stindardul,
Mă risipeam prin geruri de-nflorire,
În timp ce tu te năluceai cu altul.

Cu ochelarii mei supraelastici
Rupeam din rugi prea pătimaşe mure,
Ca mirosind a viaţă şi a pădure,
Să cresc în vers mustangii cei sălbatici.

Şi-n gând cu pasul tău exantematic,
Cu aripa rotundă şi calină,
Îmi desfrunzeai speranţele fanatic
Cu muze-n trap pe-a lumii rădăcină.

Comentarii

Wind a spus…
Multumesc mult pentru poeme!
Vin cu mare placere aici!
Salutari !
Flor da Vida a spus…
E eu emocionada aqui, sem palavras pra comentar tanta sublimidade...
A mim só cabe aplaudir, e aplaudo de alma e coração!!!

Poeta, que tudo de bom lhe seja!

Carinhos...
Beijos de Luz e Paz

Postări populare de pe acest blog

Poezia ca spectacol, Prefaţa la Poeme din luna îngerului risipitor de Alex. Ştefănescu

Afară

Omul cu ochii mari și inima rotundă (Un fel de prefață care pictează zâmbetul pe față)