Geniul staţiei de metrou este indicatorul



Labirintul visului se naşte din componistica
Evenimentelor semnificative,
Din monologul nostru nocturn supus confesiunii,
Până la imprimarea experienţei pe retina sufletului,
Asemeni unei intrigi ce-ţi corupe voinţa,
Lăsându-te pradă efemerelor păcate
Şi spaimelor calculate cu dispreţ la trezire,
Dispariţia bănuielii că totul este butaforie,
Naşte  Ariadne  gata de exil
La primul marinar plecat de copil,
De altfel,echivocul  Minotaurului,
Nu rezidă în foamea de carne umană,
Ci în fuga de fecioare,
Programat corupătoare,
In utopia regilor tembeli,
Care nu aveau nici cheie la labirint de zel,
Întrucât întristătoare sunt şi zidurile,
Dar şi subtila mătase din ghegheful de oase
În care modelul cu sân şi cu coapsă
Înstâncea otrava şi mai somptuoasă,
Într-atât încât  frumoasa pierdută
Bătea fără graţie a adiere stătută
În inima confesiunii lui Tezeu,
Cam ca avionul prin aeroport, brusc,instantaneu,
De-l făcea pe om să uite de corabie şi de vis,
Clară fiind marea în care ta-su  s-a sinucis.


Comentarii

MiiutaChan a spus…
Foarte frumoasa, felicitari inca o data.

Postări populare de pe acest blog

Poezia ca spectacol, Prefaţa la Poeme din luna îngerului risipitor de Alex. Ştefănescu

Afară

Omul cu ochii mari și inima rotundă (Un fel de prefață care pictează zâmbetul pe față)