duminică, decembrie 04, 2011

Prins

Dacă aş fi blocat într-o boabă de rouă,
Mi-aş duce rostogolirea până în mare,
Iubind luna, ferindu-mă de soare,
Ca să mă maturizez într-o perlă nouă.

Dacă aş fi blocat într-o petală de floare,
M-aş rupe la primul vânt şi aş zbura ceresc,
Până la orizontul câmpiilor plin de culoare,
Îndrăgostiţilor să las imparul lui te iubesc.

Dacă aş fi blocat în al meu sufletul meu,
M-aş rupe de mine însumi la primul curcubeu,
Ca să pot asculta, înţelege poveştile lumii,
Ca apoi să îi trec în legende pe unii.

Dacă aş fi o boabă de rouă pe o petală de trandafir,
Scos din sufletul meu nu aş fi, pe-o pală de zefir,
Cerul, orizontul, curcubeul, marea în el s-ar rostogoli,
Uşor ca întrebarea mă iubeşte, nu mă iubeşte, de-aş fi?

5 comentarii:

Suflet de curva spunea...

Sublim... cum nu se poate mai bine aranjate si puse cuvintele. E nevoie sa spun ca sunteti talentat? nu cred.

Braulio Pereira spunea...

dulce alma iluminada.

suaves vientos de Amor


gotas del rocio e tu corazon.




abrazo feliz domingo!!

Flor da Vida spunea...

Belo!!!
Versos perfumados que levo na alma...

Carinhos...
Beijos de Luz e Paz

elena chiriac spunea...

dacă-n cercul unei lacrimi aș fi prinsă
m-aș rostogoli spre marea necuprinsă
să-i sărut cu sufletul culoarea,
să îi gust neliniștea și sarea...

cu prețuirea fiecărei emoții pe care o descopăr aici...

Anonim spunea...

cred ca la sensibilizarea cititorului a contribuit si fotografia care este la fel de superba