Dor de apocalipsa

...Şi atunci sfârşitul lumii s-a prezis,

Să fie mai târziu, doar dinadins!

Oamenii aveau în sânge dorul de Apocalipsă,

Ca şi când din cauza fluturilor galbeni ne râde foamea,

Când fideli zăpezii,lăsăm urme-n starea

De amăgiţi  ai  sorţii,folosiţi din scutec,

Deşi nici o gropa nesăpată-n drum

N-ar primi înţeleptul ce-i rănit acum

La numita Eva s-a trezit Adam

S-o sacralizeze fără paravan,

Iar dacă iubirea se ascundea-ntr-un măr,

Omul cu preludiul, mirosind sindrom,

A fugit de acasa  într-o sfântă lipsă,

Ce ne aminteşte de Apocalipsă.

Dar fiindcă zemoasă experienţă avea,

Se ascundea prin bozii şi se însera

Într-un peisaj de pictorial,

Arhetip turistic,deci deloc banal,

Care costă mult,astăzi chiar o viaţă,

Din cer la pământ,noapte,dimineaţă,

Conştientizare a marii prostii

A născut relaţii, cu prunci mai întâi ,

Ucişi de rău, din prea multă muncă,

Că-n Apocalipsă e mereu osândă,

Deci să nu ne mire că-n sânge purtăm

Chiar Sfârşitul Lumii şi  îl tot cărăm

Prin pământ şi bulgări, astăzi este scurs

De la un copil la  bunic  apus.

Comentarii

Celestine a spus…
Brussels, Atomul Sephirotic, un alt simbol de manipulare...

Interesant blogul Dvs

Postări populare de pe acest blog

Poezia ca spectacol, Prefaţa la Poeme din luna îngerului risipitor de Alex. Ştefănescu

Afară

Omul cu ochii mari și inima rotundă (Un fel de prefață care pictează zâmbetul pe față)