miercuri, decembrie 28, 2011

Dor de apocalipsa

...Şi atunci sfârşitul lumii s-a prezis,

Să fie mai târziu, doar dinadins!

Oamenii aveau în sânge dorul de Apocalipsă,

Ca şi când din cauza fluturilor galbeni ne râde foamea,

Când fideli zăpezii,lăsăm urme-n starea

De amăgiţi  ai  sorţii,folosiţi din scutec,

Deşi nici o gropa nesăpată-n drum

N-ar primi înţeleptul ce-i rănit acum

La numita Eva s-a trezit Adam

S-o sacralizeze fără paravan,

Iar dacă iubirea se ascundea-ntr-un măr,

Omul cu preludiul, mirosind sindrom,

A fugit de acasa  într-o sfântă lipsă,

Ce ne aminteşte de Apocalipsă.

Dar fiindcă zemoasă experienţă avea,

Se ascundea prin bozii şi se însera

Într-un peisaj de pictorial,

Arhetip turistic,deci deloc banal,

Care costă mult,astăzi chiar o viaţă,

Din cer la pământ,noapte,dimineaţă,

Conştientizare a marii prostii

A născut relaţii, cu prunci mai întâi ,

Ucişi de rău, din prea multă muncă,

Că-n Apocalipsă e mereu osândă,

Deci să nu ne mire că-n sânge purtăm

Chiar Sfârşitul Lumii şi  îl tot cărăm

Prin pământ şi bulgări, astăzi este scurs

De la un copil la  bunic  apus.

Un comentariu:

Celestine spunea...

Brussels, Atomul Sephirotic, un alt simbol de manipulare...

Interesant blogul Dvs

Spre marele Nord. Întâlnirea cu Moş Crăciun în alt anotimp.

         - Pe marele vultur care a pârjolit pădurea, vuind cuvintele în gura vajnicului Väinämöinen, faurul veşnic, ce povesteşte des...