Povesti din țara de huma Stories from country of huma

Îmi luasem porția mea de timp, ca sa le-o dau lor pe toată.	I have taken my portion of time to give it all to them.
Le ziceam ca ei sunt mai mici și trebuie sa prindă puteri,	I was telling them they were small and had to gain power,
Sa ne întreacă de îndată, sa nu mai fie alții ca ei,	To overtake us immediately, so can’t be others like them,
Iar ei, puii de om, stăteau cu gurile deschise și ascultau poveștile pe nerăsuflate.	And they, the human cubs stayed with open mouths and listened to the stories in one gulp.
Mai vrem una! Mai vrem una, dar sa aibă gust de vechi și sa fie reala!	We want more, we want more, but to have taste of old and to be real!
Scormoneam in biblioteca si găseam acolo o poveste reala din marea carte a lumii,	I poked up the library and found there a real story from the big book of the world,
Iar ei tot cereau si cereau, deși orele înaintau la fel pentru toți,	And they asked more and more, even the hours passed the same for all of us,
Pe străzile pavate cu piatra cetății începeau sa curgă umbrele trecutului,	On the streets paved with citadel’s stone begun to flow the past’s shadows,
Iar din ziduri se desprindeau străbunii, de nici nu mai știai cine povestește,	And from walls the ancestors detached, so that you wouldn’t know who tells the story,
Acum spuneau ei, acum șopteam noi!	Now, they said, now we whisper!
Iar noi, cei uimiți de câte putuseră sa facă ei și sa ni le spună noua,	And us astonished by how many deeds they did and tell that to us,
Depanam încă odată viata noastră spusa de ei, când noi eram mici,	We debug once more our life spoken by them, when we were little,
Încât părea ca acum noi țeseam viata lor de când vor fi mari,	So that it seemed now we wove their life when they will be grown up,
Doamne, oprește-ma sa fiu mereu o impresie si o respirație a altcuiva!	God, stop me to be always an impression and someone else’s breath!
Lasa-mi umbra sa plătească cinstit tot soarele pe care-l car în spinare!	Let my shadow pay honestly all the sun I carry on my back!
Fiindcă, altfel, eu îmi voi musca mereu buza inferioara,	Because otherwise, I’ll always bite my lower lip,
Gata sa repornesc seherezariada neamului meu dincolo de istorie,	Ready to restart the sheherezariade of my people, beyond history,
De lac, de mal, de lotca, de pești si de paseri si chiar înaintea puținelor pâini,	Beyond lake, shore, boat, fishes and birds and even prior to the few loaves,
Fiindcă si neamul meu Te-a întâlnit înainte de-a Te cunoaște și Te-a slăvit,	Because and my people met You before they knew You and glorified You,
Înainte de a-Ti ști numele si Te-a pictat in peșteri	Before they knew Your name and painted You in caves
Si Te-a bucurat, scăldându-se în milostenia Ta!	And they enjoyed You, bathing in Your kindness!
Flăcările ziselor ieșeau din stelele ce se prelungeau pe cer pana la noi,	The flames of spoken got out from the stars that extended on the sky toward us,
apoi într-o clipita dispăreau, doar cât sa ne arate ca marea putere a celui mereu prezent	And than in a moment they disappeared, just as long as showing us that the great power of the One always present
Exista,  dinaintea începutului și dincolo de șaua vieții noastre...	Existed before the beginning and beyond the saddle of our life…
Iar ei, necontrazicându-ma, cu ochii lor sinceri:	And they not contradicting me, with their sincere eyes:
Mai vrem una! Mai vrem una, dar sa aibă gust de vechi și sa fie la fel de frumoasa!	We want one more!  We want more, but to have taste of old and to be as beautiful as this! Tr. Monica Rodica Muscalu

Povesti din țara de huma

Imi luasem porția mea de timp, ca sa le-o dau lor pe toată.
Le ziceam ca ei sunt mai mici și trebuie sa prindă puteri,
Sa ne întreacă de îndată, sa nu mai fie alții ca ei,
Iar ei, puii de om, stăteau cu gurile deschise și ascultau poveștile pe nerăsuflate.
Mai vrem una! Mai vrem una, dar sa aibă gust de vechi și sa fie reala!
Scormoneam in biblioteca si găseam acolo o poveste reala din marea carte a lumii,
Iar ei tot cereau si cereau, deși orele înaintau la fel pentru toți,
Pe străzile pavate cu piatra cetății începeau sa curgă umbrele trecutului,
Iar din ziduri se desprindeau străbunii, de nici nu mai știai cine povestește,
Acum spuneau ei, acum șopteam noi!
Iar noi, cei uimiți de câte putuseră sa facă ei și sa ni le spună noua,
Depanam încă odată viata noastră spusa de ei, când noi eram mici,
Încât părea ca acum noi țeseam viata lor de când vor fi mari,
Doamne, oprește-ma sa fiu mereu o impresie si o respirație a altcuiva!
Lasa-mi umbra sa plătească cinstit tot soarele pe care-l car în spinare!
Fiindcă, altfel, eu îmi voi musca mereu buza inferioara,
Gata sa repornesc seherezariada neamului meu dincolo de istorie,
De lac, de mal, de lotca, de pești si de paseri si chiar înaintea puținelor pâini,
Fiindca si neamul meu Te-a întâlnit înainte de-a Te cunoaște si Te-a slăvit,
Înainte de a-Ti ști numele si Te-a pictat in peșteri
Si Te-a bucurat, scăldându-se in milostenia Ta!
Flăcările ziselor ieșeau din stelele ce se prelungeau pe cer pana la noi,
apoi într-o clipita dispăreau, doar cât sa ne arate ca marea putere a celui mereu prezent
Exista,  dinaintea începutului și dincolo de șaua vieții noastre...
Iar ei, necontrazicându-ma, cu ochii lor sinceri:
Mai vrem una! Mai vrem una, dar sa aibă gust de vechi și sa fie la fel de frumoasa!

Circulatie

Noi discutam atunci despre zebre
Si jungla trecea pe lângă noi fluierând
A paguba si a lei flamanzi,
Dar nimeni nu se oprea sa privească toamna
din ce în ce mai jerpelita,
care isi aduna frunzele într-un vânt nervos,
de parca ar fi fost o fuga de Bach,
Adunându-le pe toate in gardul bisericii
într-un covor de nuanțe inestimabile,
Tu dădeai cu piciorul prin ele,
ca sa destrami viitorul ,
pe care-l bănuiai cețos si lăptos
si greu te opream sa distrugi
 firele lungi ale pânzei de păienjeni,
care vestiseră toamna asta lunga,
ca si viata noastră mereu întoarsă pe dos
de un viitor si prelung crivăț,
apoi nici nu mai voiai sa stai de vorba cu mine,
orbita de vara altei feline care trecea prin holul
anotimpurilor cu ghearele in spatele prăzilor sale,
dar nu ma opream,  iți povesteam pana la capăt despre zebre,
Fiindcă pe trecerea de pietoni nu se merge calare!

Zambet fara chicot! Smile without snigger

Un măr aveam chiar pe timpan,	An apple I had right on ear drum,
Bătea-n scăriţă ca un şarpe	It beat on staircase like a snake
Şi sâsâia tot mai avan,	And hissed more and more,
Ba lung, ba azurit, ba moarte;	At times long, at times azure or death;
Pălălăii din cazan da pale,	Flames from boiler give pitchforks,
Epuizând un inventar,	Finishing an inventory,
Lăsând să mă topesc din zale	Letting me to melt from chain mail
Pe funda ta cu pas alean.	On your bow with soft pace.
Firavu-mi gând, hibiscus zburdă,	My delicate thought, frolics hibiscus,
Ca fusta ta plisată-n post,	Like your skirt pleated in fast,
Deasupra noastră se frământă	Above us fidgets
Tot cerul, fără adăpost.	Whole sky, without shelter. Tr. M.R.M. Monica Rodica Muscalu

Ferestre sparte Broken windows

Slabă tristeţe închide fereastra cu râs,	Weak sadness close the window with laughter,
Nici mintal nu-i risipire în răspuns,	Not mentally is dispersal in answer,
Iar în Infern notează Cerber în al său carneţel:	And in hell, Cerberus notes in his jotter:
Azi au intrat trei lacrimi şi-un adorat şerveţel,	Today entered three tears and one adored napkin,
Îmbâcsind mirarea cu farmec şi dor,	Stuffing the wonder with charm and longing,
După zilele răsturnate ale umbrelor	After the overturned days of shadows
Ce-n nemişcare de vitraliu îşi pecetluiau trosnetul	That in stained-glass immobility sealed their crackle
Cu trupurile lor alb-negre de degete de pianist,	With their black-and-white bodies of pianist’s fingers,
Aducând comori întâmplate de vin ametist	Bringing treasures happened because amethyst wine
Şi lovind în porţi mereu trăznetul.	And hitting in gates always the flash-lightning.
Doamne, ce luminare de lucruri ascunse,	Lord, what an enlightening of hidden things,
Câte frici nepătrunse-străpunse	How many impenetrable-pierced fears
Şi ocolişuri de poveşti despre cei ce nu sunt	And roundabouts of stories about those who are no more
Decât în lumina lui a trecut,	Than in the light of it was,
Trecând inocent pe sub răşină şi galbene porţi	Passing innocently under the amber and yellow gates
Ce troznesc sub durerea plânsă de toţi.	That clack under the pain wept by everyone.
Doar ea, mamă şi fată, cu durere îngropată	Only her, mother and daughter with buried sorrow
Învelea cu banii de vamă lumina întrupata	Covered with the death coins the light encarnalized
Într-un râs albastru ce închide ferestre	In a blue laughter that closes windows
Şi în încremenire mai spune o poveste...	And in its stoning tells one more story… Tr. M.R.M. Monica Rodica Muscalu