Vorbe din Mioritia

Ce otravite-s vastele directii,
Asurzitoare ca un tun in luptă,
Surprinzatoare ca efectul unei frectii
Facuta de la cap, sa nu se împută.

Ai nimerit o zona chinuită,
Şi tu o tulburi cu mirosuri de colhoz,
Un cincinal e in istorie o luptă,
In mintea ta e-un fel de ibis roz.


Daca ti-ai da un minut de iarmaroc
Atentie mai mult decat la o chiftea,
Cu viata ta ai mirosi a viu pe loc ,
Intinderile vaste poate le-ai vedea.

Furia ta pe loc ar disparea,
De ai zambi corect lentilă neagră,
Nu ca  hiena aceea lent-aşa
Coloana ta de lene-să se spargă.

Şi ai vedea femeia cu copil,
Ca viitor, nicicum ca pe-o amendă,
Ai legăna din  frunte mai subtil
S-o laşi pe tanti asistenta corigentă.

Că ea nu ştie cum e să fii mamă,
Nici tu ciclop nu ai de un' să ştii,
Maternitatea asta nu e rană,
Şi nu te doare că acas' nu vii.

La urma urmei, lasă-ne şi du-te,
I-aţi o vacanţă-n mările azurii!
Strigă-l pe poloboc de sus de punte,
Hai, bă, ce faci de nu mai vii?!

Şi navigaţi etern pe marea moartă,
Că în vreun port v-o striga cineva
Şi v-o trezi din somnul ce vă poartă,
Ca voievozi strigoi prin ţara mea.

De vă treziţi, voi mergeţi mai departe,
Opriţi-vă la Vavilon şi plângeţi,
Uitaţi-vă la limbile desperecheate,
Cu care ţara o tot sugeţi!

Nu vă  opriţi decât departe-n zare
Pe un tărâm rămas definitiv
Pustiu de oameni, fără vreo floare
Şi chiar fără cuvântul substantiv.

Nu vă uitaţi în urmă, sunt blesteme!
De la copii la moşi aproape-n lut,
Nu vă odihniţi, că nu mai aveţi vreme,
Cu sânge divizatul l-aţi născut!

Şi moţăind şi adormind forând,
Cu nesimţirea voastră de cosmos,
Prea mândri înaintaţi optând,
V-o trage cineva acolo jos.