duminică, octombrie 09, 2011

ILUMINARE





Am fost Mercuţio cel zurbagiu,
Ironic, şotângar şi pus pe glume,
Un traficant de înţeles zglobiu,
Al morţii care se vorbeşte-n rime.

Am fost un bun prieten, voluptos,
Înfumurat de stele ce se cată,
Dar am ştiut să mor fără prisos,
Din vina clanurilor ce se-arată.

Spunând prostii, adeverind morminte,
Ce lumi stupide mi le-am hărăzit,
Eu îl provoc acum pe cel ce minte,
Căci tot al meu destin îmi e urzit.

Un spectator interactiv al lumii,
Un om care traieste doar pe bune,
Un traficant de vise-n poarta lunii,
Ce n-a ştiut din stele să răsune.

Am fost Mercuţio rănit mortal,
Simbol modest al unei vieţi normale,
Orgoliile voastre într-un plan bizar
Doar vor ucide, nu vor da vreo cale.

2 comentarii:

Rebeca C. spunea...

Foarte frumoasă şi plină de sentiment poezia. Chiar îmi place. Mi-era dor de ceva scris de dumneavoastră...

O zi superbă!

Canto da Boca spunea...

Hello, from what I understand of the poem is as beautiful as the city that inspired it.

;)

Seară de vară

Patru păsări de aur în colțuri, Coperți de saftian, Cartea tulburătoare a însuflețirii, Nimic mai mult, nimic mai puți...