joi, octombrie 13, 2011

Armă exotică-sufletul



M-am trezit dintr-un vis zgomotos,
Aşezat cu faţa în soare,
Acolo unde stelele nu au culoare
Şi unde dimineţile înfloresc frumos.

Râdea toamna în mine, smintind din coate,
Mi se întindeau fructe de-atâta bunătate,
Cu ducă de dor, de fecioare şi de seamă,
Prin suflet vinuri, mânji să-mi cearnă.

Mă zugrăvea beleaua ca pe-o oaie căzută din prinţ,
Semeaţa uimire tulburând de-a berbeleacul,
Cu buze de rodii, cearcăne de nisip ameninţi,
Când din istorii, fântâni şi-ating veacul.

Şi atunci dau răgaz tainelor cu sensuri,
Să-mi izbească faţa întru noi demersuri,
Ce să-mi logodească umerii de stele,
Cu rostogolirea lumii întregi în  ele.

2 comentarii:

INCERTITUDINI spunea...

Câtă frumusețe!
La tine-n gând, până și toamna este o zănatică
„Râdea toamna în mine, smintind din coate„..
Mulțumiri !!

Flor da Vida spunea...

Belo... Li e reli para absorver muito bem os teus versos!
Aplausos!!!

Carinhos de flor pra ti querido poeta.

Beijos de Luz

Seară de vară

Patru păsări de aur în colțuri, Coperți de saftian, Cartea tulburătoare a însuflețirii, Nimic mai mult, nimic mai puți...