Sărut algocalminic, bun de pus la rană,
Îmi aşezi pe buze într-o viaţă gri
Şi când noaptea verde începe să geamă
Sistolice greţuri i-apucă pe vii.
Prăsită cu hoţii urlă mahalaua
Sub o creatură ferecată-n fier,
Insuficientă le este şoseaua,
Strigă să le aducă florile de ger.
Inima ne bate crunt lovind plămânii,
Noaptea ne apasă în nas iasomii,
Vara îşi prăvale peste lume sânii,
Să-şi hrănească iară mulţii ei copii.
Nucii se frământă dând răcoare sfântă,
Iadul de căldură se destramă acum,
Ferestre de iarbă se deschid a nuntă,
Ora cea târzie îşi caută nun.
Din rinichii fierţi transpiră stelarul,
Cel care aprinde în stele dorinţi,
Îl doare mijlocul şi aruncă darul
Ce îl pregătise unul dintre prinţi.
La cofetărie se stinge lumina
Fete transpirate spun cuvântul close,
Am ajuns acasă şi stingem lumina
Râzând pe înfundate de finalul roz.
Un comentariu:
O vară indecent de frumoasă, în imaginea ei pârjolitoare!!
Trimiteți un comentariu