miercuri, octombrie 05, 2011

PÂINE GRĂBITĂ




Mă grăbesc prea mult,
Mă vând pe-o para chioară frumuseţii,
Nepereche lumii străduiesc surd,
Mă găsesc prea ades la poarta cetăţii,
Eu, piatră smulsa din castelul întreg,
Degeaba caut să mă înţeleg.

Iar mă fac gard şi punte,
Iar mă destin schilodirii neasemuite,
Potentă de stil nou, de stil vechi,
Reclamă pusă pe pereţi oarecari, seci,
Unul la unul mă înfrâng irisii,
Bufe păsări de cimitir-buhe.

Fidel luminii de pamant şi o, o, o,
Îndrăznelii bolnave de sete de cetite cuvinte,
La marginea serii eu mă întrec în minte,
Cu preferinţele porţii zăpoarelor amare.

Ce clipe de duhuri le aduc în hambare.
Să adape cu grâne setea de foame ce-o are.

Un comentariu:

Flor da Vida spunea...

Senti que tua alma traduziu esses profundos versos para mim...
Lindo!!!

Beijos de Luz

Seară de vară

Patru păsări de aur în colțuri, Coperți de saftian, Cartea tulburătoare a însuflețirii, Nimic mai mult, nimic mai puți...