duminică, octombrie 02, 2011

Clovnii


Viaţa era din ce în ce mai toxică,
Toţi oamenii trăiau altceva,
O parodie a propriei existenţe,
În care ei îşi luaseră la revedere
De la ei înşişi. Alegând să le facă altcineva cinste
Cu o altă viaţă, cu o realitate copleşitoare, de spectacol.
Toţi trăiau în pielea actorilor pe care îi jucau,
Fără detaşare, rolurile li s-au prins pe faţă,
De suflet, neştiind că evenimentele curente
Sunt trecătoare, curente şi evenimenţiale,
Trăind cu vina propriei lor încercări
De a supravieţui zilei de mâine,
Doar mâinele curgându-le prin vene,
Aservindu-i, ca să nu-i ucidă foamea,
Nu mai există idei, doar umilinţe,
Nu mai există duetul, tangoul cu soarta,
Nici zurbagii deranjanţi,
Ci numai oi unice,
Gata să dea pastramă
Din turma aceasta,
Sperând că nu e rândul ei.
Bine că a mai rămas ceva,
Deşi e clar,
Asta nu este viaţă !

4 comentarii:

Adela-Ersilia spunea...

frumos spus este una adevar care doare...
viata noastra un "truman show"

◦kyky™♥◦ spunea...

Frumos!

ionelmuscalu spunea...

@ Adela-ERSILIA: Multumesc!

ionelmuscalu spunea...

@kyky:Multumesc!

Seară de vară

Patru păsări de aur în colțuri, Coperți de saftian, Cartea tulburătoare a însuflețirii, Nimic mai mult, nimic mai puți...