vineri, octombrie 21, 2011

Condiţii metaforice de elaborate tăceri




















Mi-e somn într-una ca de-un nufăr galben,
Cad lin din cer, din stea , ca şi din carpen,
N-am timp de vreo clepsidră sau vreo rază,
De zbucium mult acum am buza arsă.

De sânge împing vapoarele la ţărm,
Mă clocotesc în clipe de nesomn,
Mă dor vertebre, pleoape, ba şi junghiuri,
Îmi dau genunchii leşinaţi prin crânguri.

Lumea cealaltă, vie îndeobşte,
Mă ştie, mă salută, mă cunoaşte,
Îmi dă prin vise teme, sindrofie,
Ca lui Sisif a pietrei garanţie.


Amare trepte urc prin goluri creative,
Reconstruiesc din cleiuri adjective,
Ca etichete de la splină adunate,
Să pot, conversativ, să dreg păcate.

Mi-e somn într-una într-o lume moartă,
Aştept şi eu alt viitor tăcut de soartă,
Ca să-mi răsar tăceri din răsărit,
Lizibile şi pure voci din asfinţit!

3 comentarii:

Şerban Tomşa spunea...

Poeme foarte frumoase, care îmi merg la suflet. Felicitări pline de afecțiune !

INCERTITUDINI spunea...

„Aştept şi eu alt viitor tăcut de soartă,
Ca să-mi răsar tăceri din răsărit,
Lizibile şi pure voci din asfinţit!”

Te citesc, de fiecare dată, cu mare plăcere!!
Seară bună!

ionelmuscalu spunea...

Lui Serban Tomsa si Doamnei Incertitudini le port un respect deosebit si le citesc de asemenea cu multa placere paginile !
va multumesc!

Seară de vară

Patru păsări de aur în colțuri, Coperți de saftian, Cartea tulburătoare a însuflețirii, Nimic mai mult, nimic mai puți...