duminică, octombrie 30, 2011

Imnic


Aloe cu caliciul Afroditei spre inima oricărui îndrăgostit.

Calyx pe dosul dantelei îmbibate de arsenic,

Ies otrăvurile din noi, înoindu-ne. Călări,

Kafka cel chipeş din Scrisori către tatăl meu,

Poe cel drăgălaş şi corbul

Neva Yorka, New Amsterdaam, New York,

Mi-am dispreţuit timpul dormindu-l pe o bancă,

Alături de autobiografia lui Clinton,

De parcă îmi muriseră toţi contemporanii,

Am ratat capitala şi am surprins visul,

Nori ca arătura prin omeţi şi brazde de ocean,

Golem-ul, Don Quijote nu-l resimte, straniu,

Ne descalţă, ne pipăie, căni, pixuri, şepci cu NY,

Made în China. Personaje pretenţioase.

Câtă vodcă sau wisky aţi traversat oceanul?

Nici una, doar o roşcată mexicană cu lămăie,

Scrieri poliţiste transpuse în spătarul fotoliului,

“That dolphintorn, that gong tormented sea”.

Eu căutam un palmier şi un înebunitor succes

In Santa Monica, la celălalt ocean,

În timp ce tu, elicopteros sub cascade, năşteai curcubee.

Oraşul laborios ca o carte îşi deschide tăcerea,

Lăsând nefericirile să se transforme în rugi la ore exacte

4 comentarii:

Danyela spunea...

Imi erau dor de postarile astea!Insa,timpul meu este extrem de ocupat!:*frumos:)

Danyela spunea...

era*

ionelmuscalu spunea...

Multumesc!

MiiutaChan spunea...

Câtă istorie artistică şi nunumai în aceste versuri scurte...citind parcă mă vedeam pe mine transpusă într-o lume a melancoliei cratoare, totuşi atât de masacrată astăzi când valorile se pierd prin cine ştie ce locuri mai mult sau mai puţin decadente. Cât despre poezie nu pot să am decât sentimente de respect.

Seară de vară

Patru păsări de aur în colțuri, Coperți de saftian, Cartea tulburătoare a însuflețirii, Nimic mai mult, nimic mai puți...