Am fost Mercuţio cel zurbagiu,
Ironic, şotângar şi pus pe glume,
Un traficant de înţeles zglobiu,
Al morţii care se vorbeşte-n rime.
Am fost un bun prieten, voluptos,
Înfumurat de stele ce se cată,
Dar am ştiut să mor fără prisos,
Din vina clanurilor ce se-arată.
Spunând prostii, adeverind morminte,
Ce lumi stupide mi le-am hărăzit,
Eu îl provoc acum pe cel ce minte,
Căci tot al meu destin îmi e urzit.
Un spectator interactiv al lumii,
Un om care traieste doar pe bune,
Un traficant de vise-n poarta lunii,
Ce n-a ştiut din stele să răsune.
Am fost Mercuţio rănit mortal,
Simbol modest al unei vieţi normale,
Orgoliile voastre într-un plan bizar
Doar vor ucide, nu vor da vreo cale.
2 comentarii:
Foarte frumoasă şi plină de sentiment poezia. Chiar îmi place. Mi-era dor de ceva scris de dumneavoastră...
O zi superbă!
Hello, from what I understand of the poem is as beautiful as the city that inspired it.
;)
Trimiteți un comentariu