miercuri, februarie 13, 2013

ROMANTISM


















Mic îndreptar de feţe îngheţate,
adus lapon în framul meu cel mic,
dam limfelor de peste miazănoapte,
ca să-nfrunzească după cel triptic.


Şi-adulmecând cerneala cam mulatră,
că-n îndreptar se glazura un tort,
perfecţiunea lor demult uitată
vindea batiste după câte-un mort.


Topit atunci pe jumătate plastic
după o stea ce-mi stăpânea natura,
cu muşeţel şi tei supraelastic,
beam luna plină până-mi umpleam gura.

2 comentarii:

Vasile Dumitru spunea...

Superba poezie!
Ecouri minulesciene doar ca bogatie de imagini si sunete, originalitatea si actualitatea versurilor fiind fara tagada!
Ma inclin!

ionelmuscalu spunea...

Incerc si eu regimul ironic!

De ai putea

Să ții cu tine sufletul aproape, Să-l bucuri cu pădure și cu ape, Cu flori să îl dezmierzi în orice vis Și-n inimă să-ți faci un paradis....