Mic îndreptar de feţe îngheţate,
adus lapon în framul meu cel mic,
dam limfelor de peste miazănoapte,
ca să-nfrunzească după cel triptic.
Şi-adulmecând cerneala cam mulatră,
că-n îndreptar se glazura un tort,
perfecţiunea lor demult uitată
vindea batiste după câte-un mort.
Topit atunci pe jumătate plastic
după o stea ce-mi stăpânea natura,
cu muşeţel şi tei supraelastic,
beam luna plină până-mi umpleam gura.
2 comentarii:
Superba poezie!
Ecouri minulesciene doar ca bogatie de imagini si sunete, originalitatea si actualitatea versurilor fiind fara tagada!
Ma inclin!
Incerc si eu regimul ironic!
Trimiteți un comentariu