luni, februarie 11, 2013

Ruga


 Doamne, mi-ai dat efemeritatea macului,
Zborul libelulei şi stilul covârşit de dor al privighetorii,
Ca să nu uit că într-o zi îmi voi scălda  fericirea
În mare mila Ta!
Aşa că, Doamne, Te rog încă ceva,
Lasă-mi clipele frumoase în loc
Până când cerurile vor lua foc!
Ca să-mi văd lumina ochilor mei,
Înveselind lumea cu cântecul ei.

Niciun comentariu:

O poveste despre cer

         Când eram copil mergeam des la ţară. La ţară însemna libertate cu program de masă şi atenţie la cer. Dacă era vară, trebuia să...