Valentin ca-n bloc

Şi acum, iubito, când se aud cocoşii,
Iar câinii latră în limba giurgiuveană,
Când doi vecini se-njură, firoscoşii,
Cum aş putea să pun geană pe geană?

Când porci guiţă, iar depărtarea îngheaţă,
Aproape cu sclipiri prin noapte,
Prin ceaţă, trenuri  trec cărând fără de faţă,
Alţi trecători ucişi încet de şoapte.


Tu mi-ai promis un somn, eu o ţigare,
Un dans ne-ar fi ţinut în braţe pe amândoi,
Deasupra tropăie un copil cu disperare
Şi-n bile pe parchet se leapădă de noi.


Aş bea, cu buza spartă de zidire
O clipă din tăcerea nopţii terne,
Dar setea mea se astâmpără din fire,
Că se aud de prin pereţi blesteme.