De aceea a rămas închis
în același loc în cetate,
Necunoscut, nici nu contează,
Chiar dacă ar putea fi lamentabil
Sau bun de pus la rănile toate,
Asa ca, deși vechi, unii il cred nou,
Iar cei noi îl vad vechi,
Unii dau cu ssst!
Alții dau din urechi.
Le este frica nu de el,
Ci de cheia ce s-ar putea potrivi
Fiindcă sufletul asta face neîncetat zgomot de-a fi,
Da pe afara cu stări,
Cu poeme, cu febre,
Încât spulbera improvizațiile si momentele unora, uneori funebre,
Pana le reduce la zebre
De trecere lina prin gradina
Elucidata de evoluția pura,
Apoi justifica tăcerea cu faptul ca nu are palatin nici dantura!
Un comentariu:
NU suntem identici ca trup, iar sufletele sunt si mai diferite.
Hristos a inviat!!!
Trimiteți un comentariu