Pe umeri îşi pictase îngeri,
În suflet aduna cocori,
Pe buze avea râs ce-l sângeri
Şi tot stătea cu capul în nori.
Cu toamna striga primăvara
Dintr-un etaj de porţelan,
Pe inimă asculta vioara,
Plângând avidă de-un pian.
La capăt de etaj stam eu,
Cu rană la genunchi, nu-n suflet,
Cu roze căuta un zeu,
Eu pe-un genunchi răgeam în umblet.
Mă învolbura apa în ulcioare,
Cascade cad din cărţi licoare,
Ea îmi fuma starea de anxietate,
Şi-mi trântea toamna, oglinda-n cetate.
Prin bibliotecă văd cum zbori prin carte,
Neavând răbdare să-ţi sărut cea parte,
De zână în surâs, potrivit de sare,
Trandafir pe lamă, emanând răbdare.
Pe umeri purta picturile cu îngeri,
Prin suflet îi zburau cocori,
Se alăpta cu flori de nuferi
Şi cu ghirlandele de primăveri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu