marți, mai 21, 2013

Dragostea prăsită cu iele







































Am respirat brume, am băut zăpezi,
Am lins drob de stare din sărit de iezi,
Am vândut pe Iuda pe-o vadră de vin,
Am tăiat copacul-un măr mai puţin,
Am lăsat să-mi crească barbă din peniţe,
La apus de soare zbor de gărgăriţe,
Mi-am crescut răbdarea, fulgere fumând,
Am stins curcubee, urşi amuşinând,
Am tras chiulu-n vrăbii, cu stafizi de turci,
Fost-am pus oblon la răscruci de cruci,
Busuioc lingou de nea prin suspin,
Praf de poezie prin cer viscain,
Movele magnolii-funii la vioară,
Am dormit pe cobză şi-am zburat spre seară,
Am râs cu scântei, chiar şi-n forme fixe,
Desfrunzind femei de stări neprolixe,
Am iubit zăganul, l-am hrănit cu irişi,
Printre nuferi galbeni, hrăneam rozii ibişi,
Am simţit miresme pure de anotimpuri,
Am zidit cetăţi şi am ridicat imnuri,
Am suit pe trepte cobiliţa lunii,
Neuitându-ţi ochii încinşi, ca tăciunii.

Niciun comentariu:

O poveste despre cer

         Când eram copil mergeam des la ţară. La ţară însemna libertate cu program de masă şi atenţie la cer. Dacă era vară, trebuia să...