sâmbătă, mai 11, 2013

„Prăsila miriadelor de stele, un cer neschimbător, atunci când Pământul fuge de sub picioare”: Eu.


Niciun comentariu:

Zi de poezie cu miros de zaibăr copt

Dimineața era caldă ca cearceaful pe care dormisem. Nici un fior, nici măcar în frunze, nicio șoaptă divină de vânt nu mișca vreun fir de i...