Stau trupurile celor prea-bătrâni.
Mâncam din maine,
Când mușcăm din pâine,
Atâtea zile, apoi săptămâni,
Ne limpezim și brazda cu eternul,
O parte ce-o zidim dorind mai mult,
Pe noi ne doare și azi efemerul,
Deși noi știm ca-n Domnul e mai mult!
As mai călca și astăzi pe văzduh,
As merge peste ape, ca o adiere,
Il cred, Il preamăresc, în Duh,
Indiferent de cât de putin mi-ar cere!
Dar mult de și-ar dori, nu asta-i baiul,
Ca nu îmi vrea vreodată raul, Sfânt Copil,
De aceea nu întreb pe unde este Raiul,
Ci cu ce as putea sa fiu util!?
Aștept cu rugăciune, cu răbdare,
Caci Domnul a fost mereu milostiv,
apoi vom merge prin aer sau pe mare
Si va voi aminti iar obsesiv,
Ca de nu crezi în El, nu ai nimic,
Indiferent de avere sau de aur,
In viata, sufletul tău e un tezaur,
Ce te va trece prin ceruri adamic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu