marți, mai 14, 2013

ILUMINARE





Am fost Mercuţio cel zurbagiu,
Ironic, şotângar şi pus pe glume,
Un traficant de înţeles zglobiu,
Al morţii care se vorbeşte-n rime.

Am fost un bun prieten, voluptos,
Înfumurat de stele ce se cată,
Dar am ştiut să mor fără prisos,
Din vina clanurilor ce se-arată.

Spunând adevăruri,  adeverind morminte,
Ce lumi stupide mi le-am hărăzit,
Eu îl provoc acum pe cel ce minte,
Căci tot al meu destin îmi e urzit.

Un spectator interactiv al lumii,
Un om care trăiește doar pe bune,
Un traficant de vise-n poarta lunii,
Ce n-a știut din stele să răsune.

Am fost Mercuţio, cel  rănit mortal,
Simbol modest al unei vieți normale,
Orgoliile voastre într-un plan bizar
Doar vor ucide, nu vor da vreo cale.

Niciun comentariu:

Zi de poezie cu miros de zaibăr copt

Dimineața era caldă ca cearceaful pe care dormisem. Nici un fior, nici măcar în frunze, nicio șoaptă divină de vânt nu mișca vreun fir de i...