luni, mai 27, 2013

Filomele




E searbăd pragmatismul lumii fix,
Presupunând tradiții, bogății și moarte,
Dintr-un cuvânt ți-oi da destin prolix
Si dintr-o strofa iți voi face parte.

La pitorescul clocot eu voi fi ecluza,
O mare o voi trece prin turbine,
Dar nu uita sa stai cu mine, muza,
Caci inima mea știe doar de tine!

Aici te indemn sa-mi fii din nou aproape,
Prea depărtat de nimereala și extaz,
Fiindcă nu cred în lumea ce socoate,
Un om doar după conturi, nu  obraz.

Lumini și ceruri salt acum pe foaie,
Un răsărit sau chiar un curcubeu,
Pot sa-ți înalț în aer cântec de cimpoaie
Si sa cobor în suflet doar instantaneu.

E plina lumea de stereotipuri,
Copii din xerox fixe ne privesc
Ori infernale stări de vis se agita,
Nevidecandu-ne de visul omenesc!

De aceea eu tot te iubesc constant,
Când tu ma uiți in fiecare clipa,
Fiindcă în gând doar tu poți instant
Sa-mi vindeci amorțeala din aripa!

Si om zbura din nou spre cer
Cum se cuvine, ca meșterii dibaci,
In vremi apuse  de mister,
Lasand in urma doar miros de cozonaci.

2 comentarii:

optimizare motoare spunea...

Versurile sunt superbe!

ionelmuscalu spunea...

Mulțumesc!

O poveste despre cer

         Când eram copil mergeam des la ţară. La ţară însemna libertate cu program de masă şi atenţie la cer. Dacă era vară, trebuia să...