fetei din Sună… mai
Mă mai aștepți cum singură știi tu,
Iubind fragil ca vasul de cristal,
Să nu te spargi, dar îndreptând un far
În calea mea stâlcită de-un pahar?
Mă mai aștepți zâmbind cum se cuvine
Şi dând binețe zorilor firești,
Când ușa aia scârțâie de mine,
Că nu mai vin din vinuri boierești?
Mă mai aştepţi cu buze răsfăţate
De ochii mei ce-ţi vindec-un surâs,
Când am pierdut şi ultimul tramvai de noapte,
Iar ceasul tău cu cuc s-a pus pe plâns?
Mă mai aştepţi ca îngerul răbdării,
Iubind cu ochii şi-njurând cu gura,
De dimineaţă aveam bagaju-n casa scării,
Iar tu, iubind, îmi sictireai natura?
Aşteaptă-mă, şi moartea mă aşteaptă,
Lumina-n cer oricât de des s-ar stinge,
Cu stânga strânge sila-n mâna dreaptă,
Iar coasa vieţii fumegă când ninge!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu