A aflat că Andu nu l-a mai iubit
și îl dă afară pentru încă o zi,
Doar că i-a ros cartea și din jucării!
Ridică lăbuța, se scarpină cu ea,
Aleargă în gradină, viata este grea,
Driguie prin flori, udă pomișori,
Parcă se distrează, lătrând norișori.
Se supără mama, că i-a rupt o floare,
O împacă tata, azi e sărbătoare,
A rupt-o cu scopul de a o dărui,
Ne învață cățelul ce ar trebui!
Andu nu se lasă:
Să stea în gradină!
Lacrima se varsă
Pe a cărții filă.
Bine, zice mama, hai, ca te-am iertat,
Doar ii dăruiești flori și nu ai uitat,
Că astăzi e ziua lor, a copiilor,
Ce iubesc cățeii și spun adevăr!
Max ii linge mana, bâțâie din coadă,
Face-un giumbușluc, pare o acoladă,
Chiar și autorul a rămas surprins,
Fiindcă nu părea ușor de atins.
2 comentarii:
ce mult imi place poezia, foarte...
Felicitari micului Max. Ce mult iubeam aceasta zi, zimbeam, ma bucuram, vedeam totul perfect.
Multamesc din suflet!
Trimiteți un comentariu