joi, octombrie 29, 2009

Cum am ajuns să sărbătoresc Halloween-ul?

Deşi sunt împotriva tuturor importurilor occidentale legate de tradiţii, mai ales în detrimentul propriilor noastre sărbători, astăzi m-am trezit cioplind şi colorând un dovleac. Fiul meu se pregăteşte de Halloween, care este o sărbătoare de origine celtică, preluată astăzi de multe popoare din lumea occidentală, ea răspândindu-se în secolul al XIX-lea prin intermediul imigranţilor irlandezi din Statele Unite ale Americii. Ea este sărbătorită în noaptea de 31 octombrie, deşi în unele ţări data sărbătorii variază — de exemplu, în Suedia este sărbătorită în prima sâmbătă din noiembrie. Numele provine din limba engleză, de la expresia All Hallows' Even, numele sărbătorii creştine a tuturor sfinţilor, sărbătoare cu care Halloweenul a devenit asociat în ţările unde predomină creştinismul occidental — catolic şi protestant, deoarece în aceste culte creştine, ziua tuturor sfinţilor este sărbătorită pe 1 noiembrie. Specific pentru Halloween este dovleacul cioplit, care reprezintă Lanterna lui Jack. Cu ocazia acestei sărbători, copiii se maschează în vrăjitori, mumii sau alte personaje şi colindă pe la case întrebând „Trick or Treat?” (Păcăleală sau dulciuri?), ca o ameninţare că dacă nu li se dau dulciuri, persoanei colindate i se va juca o farsă. În alte ţări Halloween este serbat prin parade şi carnavaluri.
Adus de la http://ro.wikipedia.org/wiki/Halloween
Aşa că a trebuit să mă ocup să îi confecţionez sau să îi cumpăr costum, toţi colegii lui de grădiniţă au. A trebuit să mă ocup de dovleac, toţi taţii colegilor ori mamele lor se ocupă de treaba asta. Şi, chiar dacă în sinea mea mă bucur doar pentru că vrem să fim interesaţi de cum se integrează fiul nostru, în şi mai sinea mea cred că ar trebui să ne păstrăm sărbătorile, să le cultivăm cu aplomb şi dăruire. Altfel, în această supă mondială de cultură, nu vom conta nici cât  pătrunjelul din ciorbă. Tocmai de aceea, cred că de mâine mă apuc să îi aduc traista de colinde acasă.

Un comentariu:

elena spunea...

Un amestec de bucurie si regret. Bucuria pentru a mai trece prin momente de provocări generate de experienţe noi, dar mai ales de regret, din cauza faptului că nu ne promovăm propriile noastre obiceiuri, care sunt mult mai apropiate de sufletul nostru. Păcat este că, în loc să importăm seriozitatea, corectitudinea şi fair play - ul, importăm lucruri care nu ne reprezintă. Traista colindătorului amintită este mult mai însufleţitoare, iar amintirea bostanilor luminosi din copilărie (cu forme priteneşti şi personaje de poveste) mă bucură mai mult decât oricare Halloween.

Spre marele Nord. Întâlnirea cu Moş Crăciun în alt anotimp.

         - Pe marele vultur care a pârjolit pădurea, vuind cuvintele în gura vajnicului Väinämöinen, faurul veşnic, ce povesteşte des...