De ce a fost invins Liiceanu inainte sa inceapa lupta ?

Eu nu sunt filosof. Nu trăiesc în nici un caz din filosofie, nici nu am pretenţia că ştiu filosofie.Sunt cititor de filosofie şi am cochetat cu această materie cand eram în liceu.Pentru mine domnul Liiceanu Gabriel este un intelectual reprezentativ al Romaniei, nu mai este un filosof, este un reputat editor de cărţi, nu mai este un iubitor de înţelepciune, ci un iubitor de profit, la fel ca ataţia alţii.Trăiesc această dramă a desacralizării autorului Apelului către lichele din momentul , cunoscut de foarte mulţi romani...al întalnirii cu preşedintele Băsescu, în care acela îi mărturisea că atunci cand a spus filosofi neîncadrabili, se gandea să spună tampiţi: Cei doi s-au întâlnit, la Bookfest, iar şeful statului i s-a adresat lui Liiceanu cu formula: “Ce faceţi, domnu’ filosof?”. Gabriel Liiceanu l-a întrebat, la rândul său, pe Traian Băsescu ce face, iar acesta i-a răspuns: “Încerc să aleg şi eu între un tinichigiu şi un filosof”. Liiceanu i-a relatat şefului statului că, după declaraţia de la guvern, a fost sunat de presă, pentru a comenta afirmaţiile. Băsescu s-a repliat: “Acu, şi eu am greşit. Eu am vrut să spun: şcoala scoate tâmpiţi, şi în ultima clipă am zis să nu spun această vorbă, este o prostie ce voiam să spun. ”.În aceste condiţii, de necomentat, mă gandesc la absolvenţii Facultăţilor de Filosofie din Romania, dar şi la Platon, care îl văzuse pe Socrate pus să se sinucidă, sub acuzaţia că ar fi stricat tinerii atenieni, din cauza activităţii sale filosofice. Platon a creat concepţia despre un stat ideal pe care să îl conducă filosofii. Prin maieutica sa, deşi nu purta maieu, Socrate punea adesea cetăţenii de vază ai Atenei în situaţii imposibile, uneori ridicole. Socrate spunea că Atena este un cal leneş, iar el este un tăun care îi ţine conştiinţa trează. Atena l-a condamnat la moarte şi l-a pus să bea cucută. Platon, discipolul său, cel care a creat parabola peşterii din care oricine scapă şi ştie că în peşteră nu există decât reprezentarea unui teatru al umbrelor, va sfârşi ucis de ceilalţi, care nu îl cred, a pus în faţa lumii o nouă concepţie, denumită adesea doctrina ideilor veşnice sau a formelor. Gândirea celui dintâi, dialogurile celui de al doilea şi lucrările celui de al treilea, care i-a fost 20 de ani elev la Academie lui Platon, care a sistematizat ştiinţele şi le-a dat un vocabular şi a întemeiat ştiinţa logicii, care a scris peste 170 sau peste 400 de lucrări (sursele dau date diferite), din care s-au păstrat 47 până în zilele noastre, deşi au trecut de atunci aproape 2400 de ani, au creat dinastia de gânditori atenieni, după care Europa se conduce de aproape două milenii şi jumătate. Aristotel, cel de al treilea rege din dinastia ateniană a gândirii, nu numai că i-a dat strălucire şi forţă, dar i-a dat în primul rând prin realism strălucire şi forţă raţionalismului. Şi Aristotel a fost acuzat de impietate şi a scăpat cu viaţă fugind din Atena. Se spune despre un alt filosof, Diogene, că întrebat fiind de către Alexandru cel Mare ce-şi doreşte, fiindcă el îi va împlini orice dorinţă, acesta i-ar fi răspuns: Să te dai la o parte din soarele meu! Ca să nu trecem prin toată istoria fiolosofiei, deşi m-aş opri cel puţin un pic asupra lui Erasmus din Roterdam, acela care convertise spiritualitatea în putere,fără să-i compromită atributele merg la cel care i-a fost mentor la Păltiniş lui Liiceanu, la Constantin Noica şi mă opresc asupra ideii de Introducere la intrarea Romaniei în conştiinţa europeană. Acesta pomeneşte despre conceptul special pentru libertate : neatarnare.Un francez i-a răspuns că îl au toate limbile prin independance. „Răspunsul a fost că al nostru nu înseamnă numai ne pas dependre, ci şi : ne pas pendre, să nu atarni- şi atunci ideea de libertate se îmbogăţeşte cu un sens nou. Neatarnarea nu are plural şi ea spune ceva de care nici libertăţile, nici libertatea nu ştiu îndeajuns. Spune întai, ca şi ele, să nu atarni de alţii (ceea ce nu este uşor chiar într-un regim de libertate, căci pe căi neştiute ceilalţi te pot pune în stare de atarnare); şi mai spune ceva unic: să nu atarni, să fii uşor, să fii liber abia astfel.” (Constantin Noica, Simple introduceri la bunătatea timpului nostrum, Editura Humanitas, Bucureşti, 1992).De ce a fost învins Liiceanu înainte să înceapă lupta? Pentru că Liiceanu nu s-a luptat niciodată cu, ci pentru Băsescu, aşa că domnu’ filosof, încadrabil între apologeţii preşedintelui, ne-a dat singur răspunsul: Liiceanu i-a relatat şefului statului că, după declaraţia de la guvern, a fost sunat de presă, pentru a comenta afirmaţiile. Dar el nu le-a răspuns.Hă!Hă!Hă!