miercuri, octombrie 14, 2009

Radu Pîrca, Cotidianul, 14.10.2009
Vă place cum vorbeşte Vanghelie? E amuzant, nu? Dar dacă aţi şti că majoritatea bloggerilor se exprimă la fel de greşit ca primarul? Sau că viaţa publică românească e plină de astfel de erori?


diacritica.wordpress.com este cel mai cunoscut blog despre greşelile din limba română în spaţiul public. Pe lângă informaţiile utile despre diferite dificultăţi gramaticale (inclusiv ortografierea corectă a înjurăturilor, care sunt printre cele mai complexe structuri ale limbii noastre, arătând preocuparea vie a poporului român pentru acest domeniu), blogul a devenit popular prin vânarea greşelilor din discursul public.

Majoritatea greşelilor sunt din presă, aşa că e mai bine ca sursa să rămână neprecizată: “Crocodilul mafiot, folosit pentru a teroriza oamenii, a fost prins în Italia”; “Un australian are 4 copii cu propria fiică, pe care o violează timp de 30 de ani“; “Vinarii români ciocnesc la masa crizei o creştere de 10%”; “Foloseşte arhiva pentru a naviga în timp“ (e vorba de un ziar care, din câte am înţeles, nu dispune încă de maşina timpului.



Nu am putut totuşi verifica informaţia din două surse.); “Pogetul a făcut Boc!” (e un joc de cuvinte, nu vă obosiţi); “În miezul zilei şi în plină stradă, un bărbat s-a supărat pe câinele vecinului care i-a intrat în curte şi l-a împuşcat”.

Inclusiv Academia Română şi-a găsit locul pe blog, după ce printre publicaţiile sale a apărut un “Îndreptar orografic, ortopedic şi de punctuaţie“ (nu din vina Academiei, din fericire). Doar Marian Vanghelie nu are o categorie specială, deşi am găsit o expresie a sa ce merită cu prisos să devină celebră: “I-am auzit cu gura mea!“.

Mai sunt şi alte bloguri mai mici de acest gen, toate cu un public fidel, caracterizat prin dezgustul faţă de greşelile făcute curent de presă, politicieni şi alte figuri publice. În alte ţări s-au făcut şi bani buni din publicarea unor cărţi dedicate vânării greşelilor de limbă, precum “Eats, Shoots&Leaves“ (în Marea Britanie) şi “Der Dativ ist dem Genitiv sein Tod“ (în Germania).



Care e reţeta succesului lor? Autorii sunt oameni inteligenţi, ce stăpânesc bine subtilităţile limbii lor. Cititorii, în schimb, nu sunt mânaţi neapărat de dorinţa ca acea limbă să fie vorbită cât mai corect, ci mai degrabă de invidie faţă de figurile publice, o invidie ce-i face să se bucure la fiecare greşeală a acestora, la fiecare eroare care le face să mai coboare un pic de pe postamentul pe care au fost ridicate de media. Criticii vânătorii de greşeli o numesc “fascism gramatical” şi spun că deviază atenţia de la fondul celor spuse sau scrise către chestiuni de formă şi că împiedică dezvoltarea limbii şi punerea în acord a limbii scrise cu cea vorbită.



În plus, cel puţin în România această “vânătoare de greşeli” este avantajoasă şi pentru victimele ei. Un exemplu: ce mai ştiţi despre Vanghelie în afară de greşelile sale de limbă? Ce fel de primar e? Cum conduce organizaţia PSD Bucureşti? Ştiaţi că el conduce organizaţia PSD Bucureşti?

Niciun comentariu:

Spre marele Nord. Întâlnirea cu Moş Crăciun în alt anotimp.

         - Pe marele vultur care a pârjolit pădurea, vuind cuvintele în gura vajnicului Väinämöinen, faurul veşnic, ce povesteşte des...