Postat de ionel muscalu la 5.10.2009 05:20
Lui Băsescu îi este frică.Îi este o frică mai mare decât România. Îi este frică că nu va mai fi ales.Pentru că el ştie ce a făcut. Pentru că el ştie cum a făcut.Pentru că el ştie, că nu ştie tot ce s-a făcut în numele lui.Îi este frică personal să stea singur.De aceea are nevoie de prieteni, mulţi, care să îi ţină de urât, chiar cu forţa. Are nevoie de cei fără chip, care să îi surâdă, care să îi spună că e frumos şi deştept.Are nevoie de prieteni peste tot, fiindcă ştie că este urât peste tot.Îi este frică, nu că nu va ajunge preşedinte, nu că partidul lui se va duce dracului, dacă el nu iese preşedinte. Îi este frică de ce va urma pentru el şi pţinii lui prieteni sau colaboratori reali, dacă el nu mai iese preşedinte. Îi este frică de faptul că de el se vor lepăda în mai puţin de trei minute, toţi ăia care astăzi îl pupă-n fund şi-i ţin isonul. El ştie că ăia au o frică şi mai mare. Fiindcă dacă el nu mai este, ei nu mai sunt. El nu luptă pentru România, nu luptă să scoată România din criză. Îi este frică şi îl enervează în acelaşi timp criza asta, care nici măcar nu este românească. El nu luptă pentru cei mulţi, ci pentru ai lui, el nu luptă pentru români, ci pentru udri, ridzi, boci, cocoşi, căşuneni, pentru că ei, repetaţi înmiit în fiecare teritoriu întind frica lui peste România.La un moment dat îi va fi frică să mai spună că are curaj. Atunci va spune că îi este frică. Atunci înmiiţii îl vor iubi o miime de secundă, apoi îl vor înjura în * mare. Să audă tot poporul că ei au caracter, că ei nu iubesc pe unul căruia îi este frică.(Poporul se uită la ei şi se întreabă de unde au apărut ăştia, aşa deodată! )De momentul acela îi este cel mai frică lui Băsescu şi în sinea lui urlă de pe acum. Priviţi-l cu atenţie! Momentul acela va fi *ând, când va încerca să pună ordine în propriul comando de nazguli, pe care tocmai i-a suit pe câte doi cai şi după ce îşi va pune orcile să ocupe judeţele, iar pe gollumi să ia nepreţuitele deconcentrate pe propriile degete. Băsescu ( cel care a privit cu un rânjet de satisfacţie, timp de 9 luni, cum nazgulii lui împreună cu uruk-haii de conjunctură au violat o Românie din ce în ce mai slăbită de abuzurile lor, de siluirea non-stop a resurselor ei de bunătate şi energie) trebuie să dea un semn că a câştigat tot, că e stăpân pe situaţie, că a reuşit să posede România, dar şi că îi pedepseşte pe cei care i-au făcut rău.Or, atunci el va spune, lăcrimând, că îi pare rău de istoria ei, de oamenii ei, de criza ei, însă nu poate face nimic, decât să plângă, ha-ha-ha. Priviţi-le feţele celor care din degetele lui se scurg pe pâinea ţării! Veţi vedea aceeaşi hidoasă frică. Numai că ăştia nu ştiu să o poarte. Ei vor s-o dea mai departe, să ne-o transmită nouă, celorlalţi. Să ne facă după chipul şi asemănarea lor, dar mai micii lor, înmiiţii! Cu cât mai mici, cu atât mai mulţi. Atunci e cazul să scoatem oglinzile, să le arătăm că ei nu mai au chip, că nu mai este chip să trăiască printre noi, decât după ce îşi revin la ce au fost înainte de frică. Pentru că peste tot în jur auzim cum frica trozneşte , întinzindu-se peste toate!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu