Ea îmi dă totul, eu îi fur iubirea!
Câte cocoare-şi rup aripa
În astă noapte de blestem!
Rămâne-n urmă numai clipa
Acelei vreri pe care-o chem.
Mănâncă din adâncuri carnea
Plăpândă ca un fruct cu viermi,
Să moară mărul de-mpreună
Cu gura pe care n-o cerni.
Iar dintr-o pană de cocor pogorâtă
Peste pământ dintr-o lulea
Se cerne puful de cenuşă
Mereu clipind peste o stea
Ce nu adulmecă nici clipa, nici altceva
Nici altceva!!!
7 comentarii:
güzel resim
Obrigada pela visita!
Beijoos
Nicely done!Welcome the my sites comments=)Happy weekend!
Jani
Mă bucur că în aceste vremuri tulburi ne înseninaţi zilele cu poeziile dumneavoastră. Vă admir pentru munca depusă şi vă doresc mult succes şi multe roade în lupta politică pe care o duceţi. Avem nevoie de mulţi oameni ca dvs... Va salut! Restauratoarea :)
Am petrecut aici la tine cateva minute foarte placute...Lectura poeziilor m-a incantat...Felicitari!
Felicitari!! Chiar mi-a placut. De mult nu am mai citit astfel de poezii.
cennet, cok tesekur!
flavia diniz, obrigada pela visita!
jani, thank you and happy day to you!
multumesc, someoane!e nevoie de restauratorii valorilor ...inclusiv morale.
erys si mie imi place blogul tau.multumesc pentru felicitari!
maria antonela, ai timp berechet sa mai gasesti astfel de poezii,prin blogosfera, multumesc sincer pentru felicitari.
Trimiteți un comentariu