marți, iunie 29, 2010

RUGĂ I
















Primeşte-mă, Doamne, în liniştea Ta,

Rămâne-mi în inima şi arde-mi curajul,

Ridica-mă, Doamne, la cerul de nea,

Rămâi şi în gândul ce-mi umple obrazul!


Primeşte-mă, Doamne, în grădina Ta

Şi cuiele scoate-mi din trupul plăpând,

Iubeşte-mă, Doamne, să pot dispera,

Plângând clipa când nu Te-aud.


Primeşte-mă, Doamne, la inima Ta,

Chiar de vin dintr-o parte şi cam lăturiş

Prin portul luminii să pot iar spera,

Cămilă să trec lin, încet, nepieziş.


Primeşte-mă, Doamne, cu bune şi rele,

Cu vechea baladă şi vechiul meu vin,

Cântând ca un lotru vânat prin unghere,

Scuipat de alături de ritul străin.

5 comentarii:

Judy (Erzsébet Iudith Fat) spunea...

AMIN!!!

Carol Sakurá spunea...

Helo!
Thanks!
Kiss!

Wohin spunea...

oare de ce se simte nevoia de cerere pentru un lucru pe care Dumnezeu il ofera inca inainte sa auda rugile noastre? insusi faptul ca s-a putut numi om demonstreaza ca singura Lui dorinta e sa NE PRIMEASCA.

:):):)

elena marin-alexe spunea...

Primeşte-mă, Doamne, în grădina Ta
Şi cuiele scoate-mi din trupul plăpând,
Iubeşte-mă, Doamne, să pot dispera,
Plângând clipa când nu Te-aud.

Plină de sensibilitate, ruga mi-a atins inima. Vă mulţumesc pentru că aţi îndrăznit să poposiţi...la plimbare :)

Unknown spunea...

Cu stima!

EDRAH_Giurgiu PHASE I