RECUNOAŞTERE

Să spun scrâşnet de îngăduinţi,

Nu vreau să mă joc extravagant,

Să luminez lărgimea de la gura pungii,

Nu vreau să întocmesc procese leneşe,

Verbal, pe strada cu acumulări de poison,

Firmele autohtone vând hortensii,

Solitar ferec maliţiozitatea cu retrageri,

Departe, luminos ca o vamă,

Erudit ca o bătrână cămilă,

În acelaşi deşert m-ai dus

Cu odgonul furtunilor de scarabei

Sangria spaniolă cu paiul italian,

Infinite lăcuste, măcinând timpul,

Iacătă acelaşi lăcaş al admirărilor,

Soare fără primejdii, cu umbre,

Din toate spun încet de la sân,

Cartea mea cea dintâi ca un popas,

Ca un tangou sincopat, fredonat,

Traversând sala de bal parchetată,

Scoarţă terestru dansată de familii,

De popoare, de ţimbale, ţambale

Şi cobze şi cimpoaie irlandeze,

Lângă vulcani rostogoliţi de herghelii

De mistreţi îmi încerc scrâşnetul

Sacadat ca bătutul la maşina de scris,

Dinadins!

IN MEMORIAM

Memoria noastră recalcitrantă

Nu se referă la ce am făcut,

Ci la ceea ce am fi putut deveni

Înainte de lacrima şi dragostea x.


Goana halebardelor printre vise,

Între tremurătoare răspunderi,

Viespi şi zânzănii permise,

Lămureşte ascunse întrepătunderi.


Topite, zidurile morţii râd,

Totul în jur e alb sau e hâd,

Albă zambila, veselă moarte,

Le suflă pe fiecare în parte.


De departe amintirea rebelă

Întoarce clipa cea rece şi belă,

Aduce istoviri vechi de acasă,

Dându-se câte unuia - frumoasă.


Pătrunde în voioşia de acum

Cu altoi dintr-un vechi parfum,

Iar în loc de epilog pe înserat

Ne învaţă cântecul ce l-am uitat.


Selenar teritoriu al zilei de ieri,

Întorci provocări de primăveri

Şi în viziunea lui s-ar putea

Mereu reproşezi câte ceva!

COSMOPOLIS

Mă numesc Jean, Ivan, Iovan, John, câteodată Johan,

Mă numesc Ion, câteodată mă cheamă,

Mă cheamă florile mărului proaspăt,

Mă cheamă dorul de ducă şi mă strigă,

Mă strigă vântul din soarele alergat de petale,

Mă strigă placa veche de patefon, mă cântă,

Mă cântă copilul meu în glasul dorului şi-al trecerii,

Mă cântă fără voia lui vânzătorul ce mă vinde,

Mă vinde sufeltul meu mai întâi dragei mele,

Mă vinde cumpărării de spirit mizeria aceea

Când mă numesc Jean, Ivan, Iovan, John, câteodată Johan...

Din vacanta

I.


Veniseră unii sa-mi spună de mine,

Că viaţa mi-e grea şi căciula nu-mi ţine,

Că drumul` nainte e plin de hârtoape,

Iar cel dinapoi de ape uzate.



Apoi mă-nvăţau, mi-arătau, mă-ndemnau,

Lumina să-mi dea şi apă să beau,

Când eu îi priveam prin lumina stelară,

A bunului simţ şi-am spus: marş afară !



La urmă şi cercul şi Steaua Polară

Lăsau urme adânci în noaptea de vară

Udată de ploi şi roasă de vânt

Limpezind nepieirea cuvântului Sfânt.



Ca încet cu încetul să-mi ţin dretp căciula,

C-aşa mă-nvăţase copil fiind buna,

Cruce de flăcău şi brad şi salcâm

Să nu mă îndoi de vânt sau de drum.

II.

Să vii începînd de la zbor,

Să treci aţipind când ţi-e dor,

Să lepezi privirea de îngeri grea

Când taci visându-te cu ea.



Să laşi mai aproape o stea de un gând,

Să visezi că eşti bine şi să fii natâng,

Să adormi legănat de-un surâs,

Când steaua de bine îţi e pusă sus.



Să nu ştii dincotro şi nici din ce parte,

Să trăieşti ca şi unul fără de moarte,

Să rămâi mai târziu când devreme ţi-e dat,

Să te aştepţi la lumină de soare ai plecat.



Să te întorci pe o cale de bine bătută,

Când unii încearcă de nas să te ducă,

Să adormi respirând parfumul de rouă,

Când clipele ard şi viaţa te plouă.



Apoi să nu ai decât o singură întrebare

Mai bine trăieşti decât cel ce moare ?

Răspunsul să-l dai în fiecare zi,

Să ai şi o clipă, când tu poţi dormi.

PRINŢUL MERSULUI PE AER

Fiecare poet are teroarea lui personală,

Boala lui născătoare de idoli,

Dialectul lui de patimă şi ostilitate

În care vrea să prindă infinitul.

Neştiind că refugiul cuvântului este gol,

Prinţul mersului pe aer îşi apropie eternitatea

Trucată, dăunătoare şi lirică

Într-un glob de lacrimă prin care curge clipa.


Fiecare poet îşi are cătuşele legate de ceea ce vine,

De virgula istoriei revendicative,

Care atunci când nu trece nepăsătoare

Te loveşte obscur dându-ţi viziuni de orizonturi pale.

Sugrumat de imagini livide copilul norilor

Proclamă fantomele mângâioase drept îngeri,

Îmbogăţeşte alchimia infernului cu stelele

Călătorind între conştiinţă şi naufragiu.

Cei vechi trec in format nou! http://giurgiu-online.ro/archives/3036

Primul TIR cu ajutoare donate de giurgiuveni a plecat la Dorohoi,http://giurgiu-online.ro/archives/3036

9 iulie 2010 Editor

Campania umanitară lansată de Primăria municipiului şi de Consiliul Judeţean, pentru sprijinirea sinistraţilor din Moldova, a avut un ecou deosebit în rândul giurgiuvenilor. În câteva zile au fost strânse zeci de tone de ajutoare, de la obiecte de îmbrăcăminte şi încălţăminte, până la alimente şi aparate electronice şi electrocasnice. Donaţiile au fost făcute la cele două corturi instalate în faţa sediului Direcţiei de Finanţe şi la intersecţia B-dului Bucureşti cu B-dul Constantin Brâncoveanu (Tineretului).

Pe 6 iulie, ajutoarele au fost încărcate într-un TIR, care a plecat în jurul orei 23,00 către localitatea Dorohoi, unde a ajuns a doua zi, în jurul prânzului. Operaţiunea de încărcare a fost efectuată cu angajaţi de la Primărie şi Consiliul Judeţean, precum şi cu ajutorul tinerilor de la Organizaţia de Tineret a PNL Giurgiu. Au fost trimise, astfel, sinistraţilor sute de saci cu îmbrăcăminte şi încălţăminte, materiale textile, lenjerii, obiecte de uz gospodăresc, mobilier, televizoare şi aparate de uz casnic, zahăr, făină, orez, fasole, peste o tonă de ulei şi 3000 de litri de apă plată. De asemenea, angajaţii de la Consiliul Judeţean au strâns donaţii în bani în sumă totală de 75 milioane lei vechi.
„Este impresionant cum au sărit giurgiuvenii în ajutorul sinistraţilor din Moldova, mai ales că traiul zilnic este tot mai greu, se fac reduceri de salarii şi de personal, TVA-ul a crescut, preţurile au crescut şi ele. Un caz deosebit este cel al unei doamne profesoare în vârstă de 73 de ani, care ne-a anunţat că vrea să doneze mobilă, respectiv şifonier, pat, masă cu opt scaune, lenjerii. Doamna în cauză, care nu a dorit să îi fie divulgat numele, are doar puţin peste 5 milioane lei vechi pensie”, a declarat vicepreşedintele Consiliului Judeţean, Dumitru Gavrilă, cu puţin timp înaintea plecării spre Dorohoi. „Nu sunt uimit că locuitorii din Giurgiu au răspuns atât de prompt apelurilor umanitare, este ştiut faptul că giurgiuvenii sunt oameni de suflet. M-a impresionat şi faptul că tot ceea ce au adus este în stare bună, obiectele au fost ambalate cum trebuie, sacii au etichete pe care scrie ce conţin şi mărimea fiecărui obiect de îmbrăcăminte sau încălţăminte. Se dovedeşte că noi, românii, avem încă un spirit care poate salva România, mai mult de cât o poate face Guvernul, dar nu vreau să fac acum politică. În orice caz, am reuşit, cu toţii, un lucru extraordinar”, a spus, la rândul său, Ionel Muscalu, administrator public al judeţului.
Corturile instalate în cele două locaţii menţionate mai sus vor rămâne acolo până pe data de 15 iulie. Până la această dată mai pot fi făcute donaţii pentru cei care au fost afectaţi de inundaţii.

Bogdan Sanduhttp://giurgiu-online.ro/archives/3036

CLIPEI MELE

Pe dinăuntrul clipei mele sparte
De punţi senine ne-nroşite-n vin
Cresc iar Bizanţuri fără vreo Sofie
Şi turci harapi năluci şi muezin.

Rezervele de hipodrom aglomerate
De nechezat de-a berbeleacul dans,
Îmi cresc în circularele secunde
Înjunghieri de vifor pe dinăuntru ars.

Cătând cu ochiul pridvoarele de ore
Brânduşele de taină şi zefir,
Scântâietoare-nscrisuri riscă hore
Cu sâni ţesuţi ca stele-n coviltir.

Un cer de ani iubiţi setos, răzleţ,
Cu curcubee de culori-mătase,
Adeveresc obsesii ce-ndrăznesc
Să le adii nedureros prin oase.

Şi-n spaima mea de ceruri poliflore,
Nebune lacrimi ca un junghi de tei
Îmi viscolesc dureri plecate-n ore
Şi spartele secunde eu le-nchei.

Un timp de panici sigilate-n pripă,
Lupul-amuşinând,
Cântând în poarta vieţii de risipă,
Eu, doar poetul, prevestesc un gând.

Un gând rotund de aspră încercare
Pe care, visător, o tot sporesc cu dor,
Din suburbii de forfote solare
Să izbucnească-n trupu-mi adevăr.

SĂ SPUN

Să-i spun acestei lumi că o iubesc

Ca pe ghilotina ce mi-ar zbura capul,

Ca pe muşcătura de cobră - ce şarpe simpatic,

Când se târăşte prin nisipul saharian! - ,

Ca pe, mai ales, înecul într-un râu

(Sau orice apă ce te umflă şi-ţi beleşte ochii),

Ca pe fumătorii care se macină singuri,

În timp ce-mi macină organele,

Ca pe calviţia îmbrâncită pe scalpul meu,

Ca pe buba coaptă născută din colţii babei

Şi dată-n ceara mă-sii de septicimie,

Ca pe scaunul electric şi filmele horror,

Ca pe naufragiul Titanicului, temă repetată

În ciuda bombelor atomice şi a SIDA,

Ca pe burghezii ciugulitori de cadavre.

Să-i spun acestei lumi că o iubesc

De-mi aşez singur mâinile pe piept

Suflând în lumânările de tort,

Ce ne sictiresc stingerea.

ÎNGERI

Eu nu am ferestre magice,

Nici portrete, nici aramă, nici timp,

Soţ intim provinciei practice,

Tăcut şi ratat nu te mint.

Spălat de limba cişmelei,

Cresc rândul baladei cea tristă,

Mă auresc în versete orbete,

Aerând orga spartă şi tristă.

Atunci zeii solizi mă măsoară,

Mă adorm, mă trezesc şi mă cară,

Cu divagaţii şi zâmbete rase

De bărbaţi dispăruţi de la case.

Cu vers de gură-cască sub scară,

Bat prin aripi către recea seară,

Te fericesc cu linguri de fasole grasă,

Topită-n praful de stea generoasă.

Şi-n clipa în care trec pragul mormântului

Ştiu sigur că un vers mă rupe fără sens

Din cartea necântată de vreo formă a destinului

Şi degete de înger mă urcă-n univers.

Metaxa spunea...

metaxa spunea...


Calmul engezesc al lui Traian Basescu a durat doar o zi. Pana s-au gasit cativa oameni cu coloana vertebrala sa-i atraga atentia asupra faptului ca hotia nu are dig. Evident, Basescu a sarit la beregata presei. E o minciuna, e o minciuna a strigat!

Ca de obicei altii sunt de vina. Ai lui nici usturoi nu au mancat, nici gura nu le pute. A usturoi, evident, pentru ca altfel duhorile minciunilor intrate in putrefactie iti muta nasul. De ce nu l-a intrebat pe Flutur: unde-i, bă, padurea de pe dealurile astea? Sa auda si el o minciuna in firea ei de la Flutur.

In campaniea electorala tipa ca un leu ca in timpul mandatului sau s-a dezvoltat un sistem de irigatii si protectie... Sa nu-ti vina sa dai foc la puscarii si la case de nebuni??

INVITAŢIE

Să nu ne pierdem vremea cu fleacuri,
Vând arme automate, blindate şi tancuri,
Dau armatele lumii pe nimic –
O referinţă bună într-un plic
Şi e gata tranzacţia.
Mai ştii de la mine, icoană de fată,
Că unduirile intermediare ale tale
Dau ordine în haosul din lumea toată,
Iar caligrafia sânilor şi formelor tale
Dezvăluie oglinzilor lumini orbitoare.
De asemenea, în timp şi în spaţiu,
Duc nonsensurile la lirism frecvent,
Încerc să găsesc îngerul omniprezent,
Să-l ating pe teme de Horaţiu,
Ca prin vers să fiu omnipotent.
Atacat de nemulţumiri vând avioane cu satiri,
Tonice submarine ce cântă afon
Şi vorbe grave şi groase pe o placă de gramofon
Afacerile-mi merg, să nu te miri,
Lumea e nebună şi scoasă din firi.
Vinul roşu îl ţin în cizme de păsări binefecătoare
Să-l beau la banchetul din salonul cel mare
La care, să nu pierdem vremea, eşti invitată,
Elastică felină din Asia depărtată în
languroasă rochie de îngeri inventă.

Guvernul Boc 1 a schimbat traseul banilor: de la diguri pe Siret, la săli de sport...

Am spus-o si in conferinta de presa de ieri de la PNL Giurgiu, ca Guvernul Tariceanu incepuse nu doar un program economic anticriza, ci si unul impotriva puhoaielor, aruncate la cos si deturnate de Boc 1. In presa a ajuns doar faptul ca noi membrii se inscriu in PNL Giurgiu. Revin cu exemplificarea din Cotidianul.ro.
Preşedintele Traian Băsescu le-a spus sâmbătă sinistraţilor din Săuceşti că "ţara asta se împrumută cu nouă miliarde de euro" şi că oamenii vor "pensii mari, salarii mari", întrebându-se în acest context "cu ce bani" să se mai construiască şi diguri.

"Ţara asta se împrumută cu nouă miliarde de euro... Cereţi pensii mari, salarii mari... Când se întâmplă inundaţii, vă plângeţi că nu vă facem digul. Cu ce?", le-a spus Băsescu localnicilor.
De aproximativ o săptămână, mare parte din Moldova este acoperită de ape. Vieţi şi destine distruse, sărăcie şi deznădejde, aşa se poate rezuma, în doar câteva cuvinte, viaţa locuitorilor din zonele afectate de inundaţii.

Mişcări haotice şi habarnism, cinism şi indolenţă, mult PR şi acţiune ioc, asta e pe scurt, reacţia Guvernului şi a Preşedinţiei României, la dezastrul provocat de apele revărsate din Moldova.

Să nu uităm opoziţia! Văicăreli sau acuze la adresa puterii portocalii, şi nimic altceva din partea gureşilor aleşi ai PNL şi PSD. Ce exemplu mai bun în acest sens doriţi, decât faptul că liberalii nici măcar nu şi-au amintit că, după inundaţiile din iulie 2008, guvernul Tăriceanu a demarat o serie de lucrări importante pentru înlăturarea şi prevenirea efectelor calamităţilor naturale produse de inundaţii.

După inundaţiile din iulie-august 2008, Guvernul României a dispus alocarea unor sume importante (aproximativ 8,5 milioane euro) din Fondul de intervenţie la dispoziţia Guvernului, pentru realizarea lucrărilor de înlaturare a efectelor calamităţilor naturale produse
de inundaţii, precum şi a lucrărilor de prevenire a efectelor calamităţilor naturale
.

Guvernul Tăriceanu a distribuit autorităţilor locale din zonele afectate de inundaţii (aceleaşi zone ca şi acum) fonduri pentru îndiguri şi consolidări de maluri pe Siret, îndiguiri şi consolidări de maluri pe Prut, pentru supraînălţări de diguri pe aceleaşi două râuri, pentru amenajarea albiei râului Siret, etc..

Prin intermediul a trei HG-uri, guvernul din 2008 a suplimentat bugetul Ministerului Mediului şi Dezvoltării Durabile (condus de udemeristul Attila Korodi), cu suma totală de 36.000.000 RON pentru seria de lucrări menţionate anterior.

Din HG nr.833/13.08.2008 aflăm că bugetul Ministerului Mediului a fost suplimentat cu 13.300.000 RON pentru a fi utilizaţi la realizarea în regim de urgenţă a lucrărilor de înlăturare a efectelor calamităţilor naturale produse de inundaţii în perioada 22 iulie-5 august 2008. Hotărârea de guvern este semnată de C.P.Tăriceanu şi contrasemnată de Lucia Ana Varga, secretar de stat la Ministerul Mediului şi de Varujan Vosganian Ministrul Economiei şi Finanţelor.

Hotărârea de guvern nr. 834/13.08.2008 prevedea alocarea sumei de 20.000. 000 RON, din Fondul pentru Mediu, pentru executarea lucrărilor de înlăturare şi prevenţie a efectelor calamităţilor naturale, conform anexei HG-ului. Şi această hotărâre era semnată de Tăriceanu, Lucia Varga şi Varujan Vosganian.

A treia hotărâre de guvern, nr. 835/13.08.2008, dispunea suplimentarea bugetului Ministerului Mediului cu încă 2.700.000 RON, pentru refacerea stocului de materiale folosite la lucrările destinate înlăturării efectelor calamităţilor naturale produse de inundaţii în perioada 22 iulie-5 august 2008. Aceeiaşi Tăriceanu, Varga şi Vosganian şi-au pus semnăturile şi pe această hotărâre de guvern.

Aşadar, după dezastrele produse de inundaţiile din 2008, Guvernul a alocat suma totală de 36.000.000 RON, adică 8,5 milioane euro pentru refacerea şi consolidarea unor diguri pe de Siret, Prut, şi de pe Iza, şi pentru construirea unor diguri noi în zonele afectate de inundaţii.
Guvernul Tăriceanu a dat banii, Guvernul Boc i-a mutat la săli de sport... citeste mai mult in cotidianul.ro

Blestem de zavoare deschise de ape

Alaltaieri seara tarziu vicepresedintele CJ Giurgiu, Dumitru Gavrila, m-a sunat si m-a intrebat daca ma uit la televizor. I-am raspuns ca trebuie sa facem ceva. Mi-a raspuns ca s-a gandit la ceva. Dimineata amandoi eram in biroul domnului primar Lucian Iliescu, propunand sa incepem o colecta din donatii pentru oamenii fara locuinte, fara cer si pamant, doar cu ape si mal din Moldova. A fost nu doar de acord, ci a pus la treaba serviciul de specialitate, alaturi de cei ai CJ Giurgiu. Peste zi, fara chemari, fara publicitate, zeci de giurgiuveni s-au prezentat deja la punctele de colectare cu ce cred ei ca este de folos unor oameni in nevoie. Drama in forma continuata a mii de romani nu este normala, nu este fireasca...

Si daca in ierni zapada nu are nicio miza,

Pasunile strivind pestii din fund de rau,

O tara nu-i in ape, in cer si nici in grija,

Ci-n singura putere, deasupra mult de rau.

Lacrima ti-o vad pe fata, ochiul catre Dumnezeu,

Tu, prieten bun, desigur, esti la fel cum sunt si eu,

Obosit, gandind ca mine, cazand astazi din picioare,

Omorandu-ti astazi gandul, sa  strigi cu disperare.

Ei nu pot sa salte diguri la ‘necuri si-ntre spaime,

Ei nu- s decat jigodii, ce urca din ploi pe drame,

Cand tu iesi incet din glodul si  malul revarsat,

Speranta  o vad in tine.  nici noi nu te-am uitat!

Asa e, Doamne, ei nu au dreptate!

Caci nu ajuta fratii cu umerii firavi,

Lasati atunci in pace,  macar batranii care

Olimpian mai pot si vor sa fie bravi!

Bodoganind incet, plangand cu voce tare,

Cu ape tulburi, repezi , infipte pana-n soare,

O ceapa si o coaja ei doar mai au prin case,

Cutreierand prin  balti, puhoi  de suflet arse.

Si-atunci incet zavoare de ape se deschid,

Sa rupa nesimtirea si prea sinistrul zid,

Care ne inconjoara cu morti si cu nevoi,

Cand ai de sus uitara ca grija e la noi!

Ionel Muscalu, 02.07.2010

Stante

Ce vinovat mă simt de lacrimile bătrânilor,


Fie ele chiar şi de bucurie

***

Zâmbeşte ideea de tip critic la mine,

Cu aceleaşi buze cu care mă înjură.

***

Nenăscuţilor mei prieteni le închin o zbatere de inimă

pentru bucuria viitoarei întâlniri.

***

Mi-a amorţit mintea de când ţin mîna încordată de scris.

***

Ceasul cu pendulă cântă iar din strună

Adumbrind pământul, cum bate şi vântul.

***

O bucată din oglinda sufletului

Aruncată ca sarea-n ochi,

Gata să ia vederea cui nu trebuie.

Mierla cânta în dulapul închis?

Care este, bre distincţia dintre omul natural şi cel social?
 „ Simt că se luminează de zi în mine însumi.”
Un dulap gol în care stă o mierlă cântând în tril aparent catastrofic despre patimile lui Iisus.
Are grijă să nu sară niciuna. Cei care nu înţeleg le pot asculta în reluare la emisiunea de ştiri de pe orice canal radio-tv sau scris printre rândurile unora puţini, care încă mai sunt de capul lor. De capul lor să rămână!
Nu mai citez pe nimeni. Scriu o poveste pentru fiul meu, Andrei şi pentru ceilalţi copii.

13 aprilie 1961 – centenarul declaraţiei de război a statelor din sud în războiul de secesiune.

13 aprilie 1962 – mobilele sclipesc în amurg.

13 aprilie 1963 – aproape este post.

13 aprilie 1964 – „Schubert este fratele mai mic al lui Mozart’’

13 aprilie 1965 – Primăvara a inundat lumea. Explozia nu poate fi controlată.

13 aprilie 1966 – Those also serve who only stand and wait/ „Şi cei care stau şi aşteaptă ne pot fi de folos”…….

13 aprilie 1966 - Agonii celebre şi pregătiri de luptă între Israel şi Siria.

13 aprilie 1967 – La Muzeul Artelor şi Meseriilor din Paris expoziţie de pendule şi orologii. Timpul atârnă dintr-un fir de păr, prelingându-se într-o lacrimă.

13 aprilie 1968 – La Biafra copiii rod lemne şi se hrănesc cu muşte. La Paris se pregăteşte răzmeriţa, iar de Gaulle e obosit.

13 aprilie 1969 – “Racii se cardinalizează prin fierbere” Rabelais… …Julien Green.

13 aprilie 1970 – Inima mamei linişteşte copiii în pântecul mamei.

13 aprilie 1971 – Un ins uluitor începe să apară prea des, provocând.

13 aprilie 1972 – Aflat Dickens citea unui public larg pentru bani. Fiica lui îl adora.

1973 – 13 aprilie -Tinereţe năucită de idei şi fără griji. Cameră de chiu şi vai.

13 aprilie 1974 – Se promite tuturor paradisul. Noaptea mă nasc eu.

13 aprilie 1975 – Se apleacă oamenii peste portocali.

13 aprilie 1976 – Dante, poetul, delicios şi natural. Cufărul cu oasele lui la R……

13 aprilie 1977 - O pajişte întinsă unde Ghilgamaş plânge pe Enkidu şi-i caută încă pe supravieţuitori. Cu două luni în urmă se născuse frate-miu, cu o lună în urmă fusese marele cutremur…

13 aprilie 1978 – Vom încastra cravatele roşii la gâtul copiilor noştri.

13 aprilie 1979 – Infrastructură solidă de conştiinţă şi sensibilităţi.

13 aprilie 1980 – Frumuseţe inutilă pregătită pentru colivie. „Tu eşti ideea mea “……. Goethe.

13 aprilie 1981 – Ciocolată chinezească cu lapte, privită lung cu jind. Şampoane poloneze, apă caldă, caramele bulgăreşti.

13 aprilie 1982 – Mare poftă de copilărie, romane şi struguri uscaţi.

13 aprilie 1983 – Timp cunoscut, încântător.

Şi mai este până în 1989!Dar până în 2013?!