joi, noiembrie 25, 2010

Din ciclul:6 mici 5.Tu, la fereastra















Tu asteptai sa vin, ca de-obicei,
Privind avid prin geamul monocrom,
Aveai luciri de stea in ochii tai
Si geamul tau ma transforma in om.

Obisnuit tovaras de taceri
Ti-era o zgarietura pe acel geam,
Ce o facusera atatea priviri in seri,
Cand tu ma tot priveai si nu veneam.

Puteam sa fiu la coltul alei gari,
Confuz vazute printre ceturi dese,
Eu risipeam prin alta parte mari
Si-ti debitam pe albe scoici adrese.

6 comentarii:

lidia spunea...

salut prietena draga mea, a revenit la Dublin? sau eşti încă acolo? Multe mulţumiri pentru oprirea şi lăsând un coemntario pe blog-ul meu!
salutări
de luptă de tip

ionelmuscalu spunea...

Ai dreptate Lidia, m-am întors mai bogat sufleteşte decât am plecat şi mult mai determinat. Stii ce cred? Cred că pierdem extrem de mult timp fiind contemporani cu neîmplinirile societăţii... Gandeste-te la acest fel de a pune problema!

Karla spunea...

Inteleg ca ati descoperit o fereastra prin care lumea se vede altfel...
Reusita si profunda exprimare a acestei descoperiri...:)

ionelmuscalu spunea...

Da este o fereastra inauntrul nostru, pe care ne uitam din cand in cand...

Metaxa spunea...

La multi ani! Sa auzim numai de bine. Sa fie un an bun pentru tine si familia ta. Sa fii sanatos si norocos.
Cu drag,
Traian

Luisa Pirvan Nerut spunea...

Ca de obicei am gasit o scriere sensibila. Felicitari!

Seară de vară

Patru păsări de aur în colțuri, Coperți de saftian, Cartea tulburătoare a însuflețirii, Nimic mai mult, nimic mai puți...