joi, noiembrie 25, 2010
Din ciclul:6 mici 5.Tu, la fereastra
Tu asteptai sa vin, ca de-obicei,
Privind avid prin geamul monocrom,
Aveai luciri de stea in ochii tai
Si geamul tau ma transforma in om.
Obisnuit tovaras de taceri
Ti-era o zgarietura pe acel geam,
Ce o facusera atatea priviri in seri,
Cand tu ma tot priveai si nu veneam.
Puteam sa fiu la coltul alei gari,
Confuz vazute printre ceturi dese,
Eu risipeam prin alta parte mari
Si-ti debitam pe albe scoici adrese.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
6 comentarii:
salut prietena draga mea, a revenit la Dublin? sau eşti încă acolo? Multe mulţumiri pentru oprirea şi lăsând un coemntario pe blog-ul meu!
salutări
de luptă de tip
Ai dreptate Lidia, m-am întors mai bogat sufleteşte decât am plecat şi mult mai determinat. Stii ce cred? Cred că pierdem extrem de mult timp fiind contemporani cu neîmplinirile societăţii... Gandeste-te la acest fel de a pune problema!
Inteleg ca ati descoperit o fereastra prin care lumea se vede altfel...
Reusita si profunda exprimare a acestei descoperiri...:)
Da este o fereastra inauntrul nostru, pe care ne uitam din cand in cand...
La multi ani! Sa auzim numai de bine. Sa fie un an bun pentru tine si familia ta. Sa fii sanatos si norocos.
Cu drag,
Traian
Ca de obicei am gasit o scriere sensibila. Felicitari!
Trimiteți un comentariu