Copite strivesc pietre cubice-n minte,
Cai liberi aleargă, mustangi sidefii,
Prin raiuri de ape şi ierburi prea sfinte.
Un cal în dar am vrea în iurte mongole,
Deşerturi aspre să străbatem în şa,
Spre iubirile ce ni le dă creole,
Destinul fluturiu de sub copita sa.
Ca vântul dobrogean, ca gândul de apus,
Ne duce-n dimineţi prin roua înfloririi,
Solemn iubind al ierbii miros sedus,
De fluturări de coamă prin roua risipirii.
În jos îmi bat oraşe-Paris, Londra, Viena,
În sus îmi ard pe suflet grindurile din deltă,
Regatul pentr-un cal, l-am regăsi prin vremea,
Când potcoave de aur ne tropoteau în celtă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu