Şi nu văd unde-mi sunt lucrurile pe care le ştiu,
Unde îmi sunt cărţile, unde pianul,
Unde este baia şi unde să-mi găsesc viitorul,
Totul e-n ceaţă,
Ca şi când soarele a răsărit prea devreme,
După o noapte rece de ploaie,
Până la urmă piticii aceia au învins,
Ei care nu fac nimic altceva
Decât să dea în clocot frunzele
Şi să pună pe jar seva din tulpini,
Chiar piticul ceacâr învârtea la cazan,
Iar piticul albastru fâlfâia din frunze de lipan,
Văd procesul, dar nu văd lucrurile,
De parcă ele ar fi plecat de lângă mine
Într-o lume mai bună a lucrurilor,
Lăsându-mă pe mine să redesenez lumea
După ce-mi trece prin faţa ochilor morţi,
Boabe de rouă limpezite cu petale albe
De flori de măr, de zarzăr şi de cireş,
Dând în roz pe alocuri...
Dau din mâini, inventând repere,
Dar ştiu că nimeni nu vede
Ceea ce văd eu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu