Absolut superb efemerul

Magic răsărit de lună
printre plete de războinică fecioară
mi-a îndoit genunchii
şi suspinul ei s-a ridicat coloană,
Cobora încet lumina printre brazi întunecaţi,
ferigile galbene pâlpâiau
ca lumânările printre pinii drepţi şi gravi,
Povestea era fără ocolişuri, dădea de-a dreptul
şi inorogul înţeleptul
îşi ascuţea cornul de secera lunii.
Dincolo de izvor  ne iubeam, nebunii.
Curgeam unul într-altul ca apa în apă,
Ca piatra în piatră,
Ca rouă dimineţii în roza sărutată,
Clepsidra morţii se-nvârtea aproape,
Aorta era autostrada neantului,
Era absolut superb efemerul.
Morala: Curând se lasă brume,
postum mai cresc ciuperci,
bulboanele spun snoave,
noi doi culegem melci.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Poezia ca spectacol, Prefaţa la Poeme din luna îngerului risipitor de Alex. Ştefănescu

Afară

Omul cu ochii mari și inima rotundă (Un fel de prefață care pictează zâmbetul pe față)