miercuri, ianuarie 04, 2012

DE DUNĂRE




Perfecţiunea a fost descoperită.

Este responsabilitatea clasică

Ridicată la rang de artă

De malul ostroavelor verde sălbatic

Rănind apele blânde de Dunăre

Cu succesive castele de nisip fin.

În ciuda dicţiei bolborosite

A bulboanelor de la piciorul Podului,

Manierele de paj ale Mocanului

Taie aerul în două cu panaşul

De salcâmi al pălăriei sale.

Agurida din viţele căţărate

Prin sălcii dă explicaţii

Despre neîmplinitele visări.

Îngânând starea de fericire.

Niciun comentariu:

Zi de poezie cu miros de zaibăr copt

Dimineața era caldă ca cearceaful pe care dormisem. Nici un fior, nici măcar în frunze, nicio șoaptă divină de vânt nu mișca vreun fir de i...